marți, 5 noiembrie 2013

Vremelnicie


Ţi-am dat bineţe toamnă, dar
mi-ai răspuns cu zâmbet ofilit,
galben, lipit în colţul gurii

În preajma ta se certau merele cu strugurii,
perele şi dovlecii uriaşi
etalându-şi aromele cu dărnicie
sub privirile trufaşe
ale gutuiului din colţul grădinii.

Am cules surâsul tău
l-am ascuns cu duioşie
în ruginiul frunzelor de nuc..

E toamnă, Doamne!
Împrejurul meu se întind
horele tăcute ale melancoliei
dar floarea sufletului meu
a învins vremelnice gânduri.


elena marin alexe

2 comentarii:

*ELENA* spunea...

Frumoasă poza dar și
poemul îmi place draga mea Tiză!
Vă doresc o seară frumoasă
cu miros de crizanteme!
Vă îmbrățișez cu mare drag!

elena marin-alexe spunea...

Elena
Mulţumesc pentru apreciere şi popas, aici la umbra sufletului meu, draga mea Tiză!Braţ de sărutări!