eu şi Tu

eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină
ce grija mi-o poartă şi calea-mi arată.

eu rugi adunate, Tu milă, dreptate,
eu neascultare, Tu milă, iertare.

eu pumn de tărână, Tu mă porţi de mână
mă conduci prin lume, spre-o ţară anume.

eu plâns în neştire, Tu plin de iubire
în braţe mă ţine, la greu şi la bine.

eu mâna ce scrie, Tu eşti veşnicie,
cuprinzi efemerul, descoperi misterul.

eu deşertăciune, Tu har şi minune,
eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri.

eu slabă speranţă, Tu-mi dai siguranţă
în ziua ce vine, să fiu tot cu Tine.

eu abandonată, Tu Frate şi Tată,
eu îngrijorare, Tu raza de soare.

eu o stea în noapte, Tu eternitate
mă-nfăşori în vreme, n-am de ce mă teme.

elena marin alexe

Unic în lume

Îmi şovăie pasul în drumul spre casă

Şi simt că mă clatin, dar El nu mă lasă.

De cad, mă ridică, mă ţine de mână,

Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână.

Prin vuietul mării, ce ades mă-ngrozeşte,

Mă ţine de mână, Cel ce mă iubeşte.

Cărările mele Îi sunt cunoscute

Şi glasul ce-n taină se pleacă s-asculte.

Când sunt întristată, iar drumul prea greu

pe umeri mă poartă, s-ating curcubeu.

Cu drag mângâiere aşează pe suflet 

Si drum de lumină-mi, presară pe umblet.

Mă ştie pe nume şi grija mi-o poartă,

E unic în lume, cerescul meu Tată!

elena marin alexe - oct 2011