Întâmplarea nefastă cu acel copilaş ucis de
maidanezi m-a întristat foarte mult, dar cred că cea mai mare parte din
vină ne aparţine nouă, oamenilor şi nu câinilor care se conduc doar după
instincte. Dacă unui om care are pricepere i se întâmplă să
devină violent şi chiar să ucidă pentru a supravieţui, ce pretenţie
putem avea de la un animal? Cred că ONG-urile se lăfăiesc cheltuind
fondurile alocate hranei acestor animale amărâte, care sunt lipsite de apă şi hrană
timp îndelungat şi care devin tot mai agresive. Am urmărit diverse emisiuni şi am citit pe net diverse
opinii pro şi contra. Oamenii, unii dintre ei furibunzi pun punctul pe
i:
- să moară câinii! Nu ştiu dacă asta este soluţia cea mai bună, căci
fără câini vagabonzi de unde vor mai veni bani pentru unele buzunare
fără fund..?
Şi pentru-că sunt bunică, aş avea o întrebare: ce
Doamne iartă-mă făcea bunica lor? Cum să fii liniştită când nepoţeii
lăsaţi în grija ta nu mai sunt în vizorul tău? Oare doamna stătea la
taclale cu vreo altă bunică făcând schimb de reţete de murături pentru
iarnă? Am revăzut-o şi azi la un post tv. încercând să arunce vina asupra paznicilor din parc. M-a mirat atitudinea ei. Ştiţi de ce? Deoarece eu când plec la plimbare cu nepoţica mea sunt în alertă maximă...Ochii mei sunt pe ea...Această bunică a fost de o neglijenţă crasă. Păi cum să nu vezi nepoţii în preajma ta maxim 5 min. să zic şi să stai nepăsătoare? Vina exclusivă este a acestei doamne, căci nu era nimeni obligat să-i păzească nepoţelul. Ea, bunica lui avea responsabilitate pentru el. În locul ei nu aş mai ieşi pe nici un post tv. de jenă De la această dramă nu am văzut-o nici o dată făcându-şi mea culpa. Cireaşa de pe
tort a fost crainicul Lucian Mândruţă care a întrecut orice grad de
bădărănie, jignind grosier pe invitatele din platou, până când una
dintre ele a părăsit emisiunea. Mai avea puţin şi muşca mai rău ca un
maidanez. Ruşine!
În ulţima vreme oamenii au întors spatele animalelor. Poate că este timpul ca cei în drept să-şi asume responsabilitatea faţă de cum cheltuiesc fondurile alocate câinilor vagabonzi.
Trist, este, că acum copiii sunt instigaţi să urască aceste animale a
căror soartă este pecetluită.
Dragii mei, locul câinilor nu este pe
stradă, ci în curţile oamenilor, sau în adăposturi.
Mi-e milă
de familia încercată, nu-mi închipui cum aş trece peste asemenea dramă, dar de ce să aruncăm toată vina pe nişte animale care acţionează din instinct? Biete fiinţe care nu ştiu că zilele le sunt
numărate şi că omul, prietenul lor cel mai bun pentru care mulţi si-au
dat viaţa, s-a întors cu înverşunare animalică asupra lor.
P.S.
Dar dacă pe Ionuţ îl muşca un şarpe? Eutanasiam şerpii?
elena marin alexe
