Port taina-ncărcată de dor,
Sub ochiul din inimă plâns.
Fac haltă pe o geană de nor,
Pe-albastrul de cer necuprins.
Nelinişti şi frica nespuse,
Se-ascund prin cotloane şi gem.
Prea multe speranţe distruse
Mă-ndeamnă din nou să Te chem.
La poalele dealului sumbru,
Îmi duc azi al lanţului gând.
Găsesc tot alaiul lugubru,
În jalea din mine plângănd.
Sub cruce m-aşez chinuită,
Trişti ochii mei cată în sus
Şi-o nouă nădejde se-agită,
Şoptind, Il implor pe Isus:
-De vrei, ştiu că poţi împăcarea
Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci.
Căci sufletu-mi cere iertarea,
Isuse, sa vii să-l ridici.
Abia se zăreşte speranţa,
De tot ce se-ntâmplă în jur,
Nori negri întunecă viaţa,
Azi totul devine obscur.
Mai lasă-Ţi cu milă iubirea
Să vindece plâns şi amar.
Şi urc prima treaptă de har.
elena marin alexe
