luni, 3 septembrie 2012

Nemărginirea cu ochii pe mine




Mă opresc,
agasată
să tot calc cu tălpile gândului
spinii rătăciti pe cărarea
dintre lumini şi umbre
plictisită uneori
mă tot adun din îmbrăţişări false
care-mi ocolesc inima
şi merg mai departe
cu lacrimile în pumn
mă opresc
la graniţa clipei galben-ruginie
culeasă din zbor
pe-a timpului potecă
tocită
de atătea suflete rătăcitoare
prin universul Tău Doamne
urc spre albastru
în dor purtată pe culmi
de măreţia operei creată de Tine
Stăpânul absolut al vieţii
nemărginirea
cu ochii larg deschişi
întipăriţi pe inima mea
mă adună din cele patru zări
şi îmi luminează calea
Azi sunt
hotărâtă să nu mă mai opresc
până la marea de cristal



8 comentarii:

*ELENA* spunea...

nemărginirea
cu ochii larg deschişi
întipăriţi pe inima mea,
mă adună din cele patru zări
şi îmi luminează calea.
Superbă poezia draga mea Tiză!
O săptămână minunată vă doresc!
Vă pup cu drag!

Cristian Lisandru spunea...

Mmmm...
Ce frumos:

nemărginirea
cu ochii larg deschişi
întipăriţi pe inima mea,
mă adună din cele patru zări
şi îmi luminează calea.

Azi sunt
hotărâtă să nu mă mai opresc
până la marea de cristal.

Toate gândurile bune, scumpă doamnă!

disa spunea...

"urc spre albastru,
în dor purtată pe culmi,
de măreţia operei creată de Tine,
Stăpânul absolut al vieţii."

Orice fiinta ar trebui sa recunoasca maretia Creatorului Divin.
Felicitari pentru poezie, draga mea Elena!

Monna Tabita Novacescu spunea...

Tare mult imi plac ultimele randuri..."Azi sunt hotarata sa nu ma mai opresc pana la marea de cristal"
O imbratisare cu mult drag!!

elena marin-alexe spunea...

ELENA
Ma bucura trecerea ta pe aici, Tizo dragă!
Si eu te pup!

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Mulţumesc pentru clipele lasate aici, Cristian! Numai bine va doresc si va imbratisez!

elena marin-alexe spunea...

disa
Mă bucur că te-ai oprit cateva clipe sub versurile mele, disa draga!
Mulţumiri!

elena marin-alexe spunea...

Monna Tabita Novacescu
Ne vom "revedea" acolo...dragă Monna!