Azi rămân nemişcată între zăbrelele vieţii deşi îmi curg lacrimile în cupa mult prea plină a trecătoarei zile...
De o vreme parcă nimic nu-mi
mai place...Ori eu am rămas statornică unor idealuri, ori într-adevăr lumea din
jurul meu se deteriorează treptat dar sigur.
Unii numesc asta proces de
civilizaţie...Eu rămân din ce în ce mai singură, deşi sunt o fire sociabilă şi
foarte prietenoasă. Diferenţa dintre mine şi lumea înconjurătoare se adânceşte
mereu şi îmi dă frisoane. A dispărut aproape complet, compasiunea, respectul,
gratitudinea, credinţa în Dumnezeu, dragostea, adevărul, îngăduinţa, recunoştinţa...
Lumea e invadată de flagelul
minciunii, mediocrităţii, lăcomiei, mândriei, falsităţii, duşmăniei, necredinţei...
Mă doare indiferenţa umană
faţă de frumos, artă, propriul suflet, prietenie, responsabilitate, carte...
.
Întrebarea mea zilnică este:
Ce să fac Doamne? Pot oare să schimb ceva în jurul meu?
Elena M. Alexe
Elena M. Alexe
10 comentarii:
Mai suntem unii pe aici, semn ca se mai poate. Tot cred ca puterea de a mai schimba ceva sta si in noi, in fiecare. Nici eu nu ma mai regasesc uneori intr-un sistem de la care am sperat mai mult. Dar fac tot ce pot sa-mi pot atinge scopul, acela de a schimba lucrurile in bine. Haideti sa gandim pozitiv. Urari de bine pentru intreaga familie. P.S. Ce va face nepotica ?
Toate sub umbrela democraţiei prost înţelese. Petre Ţuţea avea dreptate când zicea anumite vorbe despre poporul ăsta.
am lasat comentariul pe facebook...toata ziua m-am foit...va simt tare trista si dezamagita...ce pot adauga,cineva mi-a spus candva...numai tu vezi zabrele si custi si lanturi...nu intelesese nimic...ca si dumneavoastra sant libera ...ceea ce multi nu au...dar intre zabrele...cele ale societatii,fatarniciei,urateniei,prostiei si degenerarii...dar libera...pentru ca Biblia nu minte,nebun e omul ce se increde in om,ca praful sant oamenii...in schimbstiu cata durere si suferinta adunata este...e greu sa fii printre oameni si cu oameni dar in acelasi timp singur...traiesc si eu aceste lucruri...nu putem fi in simbioza cu toti...va imbratisez cu toata dragostea de care sant capabila...
Maria
Se mai poate...şi mă bucur tare că încă mai sunt oameni.
Gânduri bune din Vrancea, draga mea!
PS. Nepoţica mea este bine :)
Costea
Ar fi bine dacă oamenii s-ar redescoperi...
Mulţumiri, Costea!
nakudo
Nu ştiu dacă sunt tristă, dar dezamăgită...de tot ce se petrece în jurul meu...
Cum spui şi tu:
.e greu sa fii printre oameni si cu oameni dar in acelasi timp singur...
cam asta este...fată verde...
Draga mea Elena, este intr-adevar greu sa rezisti intr-o astfel de lume, care incet si sigur se deterioreaza... Viata ne supune pe toti la incercari si noi incercari pe care cu Iubire si cu ajutor de la Cel de Sus o sa le trecem negresit!
Nici eu nu sunt intocmai intr-una din cele mai fericite perioade din viata, dar ma rog Celui de Susm Maicii Domnului si Sf Nectarie sa ma ajute sa trec repede si cu intelepciune peste perioada aceasta!
Doamne Ajuta! Sa fie bine la toata lumea! Te-am pupat cu drag!
la un moment dat ne impacam cu ideea...cu amaraciune...dar..la Iasi e nebunie mare,pupaturi de oase,amestecate cu sarmale,alcool,balci etc-asta inseamna crestinismul comercial...tare buna era legea chivotului din vechiul testament...sareau toti astia in aer..ha-ha..ca la curent de 3,80
Ana Maria
Draga mea îmi pare rău să aud asta, dar nu te descuraja, căci nădejdea noastră este în Numele Domnului Dumnezeului nostru şi EL va rezva toate problemele noastre. Mă voi ruga şi eu Domnului alături de tine.
nakudo
Ei, bine ai mai spus-o! E păcat că unii oameni sărmani îşi leagă speranţele de oasele sfintei, în loc să se ancoreze pe jertfa Golgotei, adică pe Mântuitorul nostru, Unicul Mijlocitor între om şi Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu