marți, 15 octombrie 2013

Eva






De ce mă întorci mereu
la răscrucile vieţii mele
Doamne?
Furca timpului nu -şi mai găseşte loc
în brâul meu de un alb imaculat
şi delicateţea toamnelor ruginii
mă tulbură
mai mult ca oricând,
chemând timpul trecut în trombă
pe lângă sufletul meu
veşnic îndrăgostit
de Tine Isuse.
Roşul frunzelor rupte din soare
îmi picură pe buze
amintirea Golgotei.
Mi-ai spus că ai să te-ntorci
şi mi s-a făcut dor de Eden...
Promit să nu mă mai ating de
pomul oprit...
elena marin alexe 

4 comentarii:

*ELENA* spunea...

Frumos poem scumpa mea Tiză!
Vă doresc un weekend cât mai plăcut
și plin de bucurii!
Cu același drag vă îmbrățișez!

disa spunea...

"...sufletul meu
veşnic îndrăgostit
de Tine Isuse."
Ce Iubit Minunat!

elena marin-alexe spunea...

Elena
Şi eu te îmbrăţişez cu iubire din IUBIRE, dragă Tizo!

elena marin-alexe spunea...

disa
Mulţumesc pentru popas, draga mea!