marți, 13 ianuarie 2015

ZIUA FĂRĂ PANTALONI


Ziua "Fara pantaloni" a ajuns la a 14-a editie si este precum am citit , o traditie in metropola americană.
Totuşi nu ştiu  care este semnificatia acestei zile, căci nu a fost UN GEST DE PROTEST,  măcar... ci un dezechilibru care se perpetuează tot mai mult printre români.

"Da, am curajul să îmi dau pantalonii jos. Nu mi se pare o ruşine", a spus un tânăr din Bucureşti, care venise la eveniment cu un amic. El a spus că a invitat şi alţi prieteni să se alăture acestui eveniment".

Doamne, s-au terminat distracţiile de tot felul ? Mâine poimâine vom vedea tineri goi puşcă, "dezinhibaţi" cum se spune, călătorind în mijloacele de transport, alături de oameni care le pot fi părinţi, sau alături de copii care merg la şcoală.
Mă întreb retoric: De unde tentaţia asta de a împrumuta fără discernământ tot ce este mizerie din occident, renunţând la valorile noastre naţionale şi aruncând la gunoi toată educaţia şi învăţătura creştină primită de la părinţi.

În faţa mizeriei şi sărăciei care domneşte în România, soluţia tinerilor pentru viitorul acestui neam să fie oare - dezbrăcarea de caracter, sau semnul distinctiv a alunecării pe o pantă a dezumanizării ...

Să ne rugăm pentru ţara noastră. Doamne ai milă de România!

elena marin alexe

6 comentarii:

♥ E LENA ♥ spunea...

Interesant articolul,sper să
nu le vină ideea să meargă și pe stradă,
draga mea Tiză!
O zi minunată vă doresc!
Vă pup cu mare drag!

elena marin-alexe spunea...

Elena
La cum se schimbă vremurile, nimic nu m-ar mai mira, draga mea, Tiză!

nakudo spunea...

eu cu sarcasmul meu...ma gandeam ce situatie ar fi sa te urci in tramvai cu plodu de vreo 4-5 ani si lumea sa fie in tanga cu ata in dos si tu ca parinte sa trebuiasca sa-i explici pe inteles ca nu e normal sa umbli in cucul gol..:-)

elena marin-alexe spunea...

nakudo
Mi-am imaginat şi asta....De tot râsul.

Maria spunea...

Stimata Doamna, cred ca vom fi catalogate de unii ca fiind demodate comentand asemenea practici. Citind postarea dumneavoastra mi-am amintit de o intamplare traita de mine.Va scriu despre o situatie cu care m-am confruntat in cariera mea didactica. La un examen, un student s-a prezentat in slapi si pantaloni scurti (e adevarat ca era foarte cald !). Eu l-am apostrofat si raspunsul lui a sunat cam asa : "sa-mi spuneti mie unde scrie ca nu asa trebuia sa fiu imbracat". Raspunsul meu a fost acela pe care l-as transmite si celor "fara pantaloni": exista niste reguli nescrise ale bunului-simt si cine il are, nu-l poate pierde niciodata. Iar cei care nu-l au inca, au sansa sa-l dobandeasca. Numai sa-si doreasca acest lucru. Va imbratisez cu drag !

elena marin-alexe spunea...

Maria
Dacă educaţia şi bunul simţ pot fi catalogate drept, demodate, atunci, da suntem. Să ne bucurăm pentru asta, draga mea. Îmbrăţişări, cu sufletul!