sâmbătă, 6 iunie 2015

Nostalgie

Se tânguie vântul prin ramuri de tei
Ai vrea s-aduni vara, în brațe s-o iei,
S-o legi cu frânghii, de inima-ți rece

Dar tristă privești, vezi timpul cum trece.

Răsar fire albe la tâmple mereu,
Te strigă pe nume, ades, Dumnezeu,
De teamă oglinda încerci s-o dosești
Să nu te-nfiori, când în ea te privești.

Dar timpul nu stă niciodată în loc,
Nu poți să-l păstrezi, să-l ții strâns, nu-i breloc,
El curge,se cerne-n clepsidră mereu
De nimeni oprit, numai de Dumnezeu.
elena marin alexe

4 comentarii:

Loredana spunea...

Imi plac tare mult versurile tale si usurinta cu care scrii!

Maria spunea...

Mi-au mers la suflet versurile. Va multumesc !

elena marin-alexe spunea...

Loredana
Mulțumesc, din suflet, Loredana! O yi bună, îți doresc din Vrancea!

elena marin-alexe spunea...

Maria
Mulțumesc, scumpa mea! Gânduri bune, cu drag, de la Vrancea!