luni, 10 decembrie 2012

Sfidarea


Plouă cu inimi
sfărâmate inutil,
incandescente, plânse,
dar tu indiferentă,
îti strângi aripile
colorate în nuanţele curcubeului, 
te înveleşti în ele
sfidătoare
şi râzi..

Dar dacă nu mai ai timp,
dacă te-ai obişnuit
în nimicnicie
 şi nici Calea Lactee cu
toată splendoarea ei
nu -ţi mai luminează fruntea ?

Te vei cufunda
iarăşi în noroi, deşi
încă mai
tânjeşti după înalt?

De-aş putea,
ţi-aş desprinde
firescul vulgar de pe gene,
te-aş adăposti pe braţele
Unicului crucificat
din iubire, stăpân absolut
peste creaţie.

Acolo ai putea să defineşti
adevărata dimensiune
a efemerului,
dar şi eternitatea
Dragostei...


 



Elena Marin Alexe

 

8 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Un poem foarte frumos, scumpă doamnă, cu un final pe care îl scot în evidenţă. Am citit cu plăcere, toate gândurile bune din partea noastră. O noapte liniştită vă dorim!

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Mulţumiri pentru trecerea pe aici şi multe gânduri bune, cu mare drag, pentru voi, de la Vrancea!

tasha spunea...

Un an cu multa dragoste si rasfat sa-ti dea Domnul sa ne poti bucura in continuare cu poeziile tale pline de iubire!

elena marin-alexe spunea...

tasha
Mulţumesc, dragă Tasha! Dacă Dragoste nu e, nimic nu e!

iri spunea...

Multumesc Elena de vizita ta!Esti o scumpa!Iti multumesc ca ne incanti sufletele cu frumoasele tale versuri!

Speranta spunea...


Frumoase versuri!Citesc cu placere si ma gandesc adanc la ele!

O zi plina de bucurii doresc sa ai Draga mea!

elena marin-alexe spunea...

iri
Îmbrăţişările mele, draga mea!

elena marin-alexe spunea...

Speranta
Mulţumesc , Speranţa dragă!
La fel şi ţie!