vineri, 5 aprilie 2013

Aproape de finiş...

   Nimeni nu-şi cunoaşte clipa sfârşitului ...Suntem călători pe pământ îână într-o zi... Să cernem raze de lumină sub paşii noştri.

         Vinerea trecută am avut o puternică criză cardiacă şi am fost la un pas de infarct. Soţul a chemat ambulanţa şi am ajuns la spitalul de urgenţă Focşani, seara pe la 20.30. Nu am mai fost internată de 23 ani.
M-am aşteptat la schimbări în bine, schimbări radicale în administrarea spitalului, dar, în perioada cât am stat internată am avut mari dezamăgiri  îndeosebi în privinţa personalului ... Atâta indiferenţă faţă de pacienţi chiar nu mi-am putut imagina. Dacă nu plăteşti ceva personalului sanitar sau administrativ eşti ignorat pe termen lung. Să fiu mai explicită: infirmierele poartă pe chip o aroganţă şi o indiferenţă de neînţeles pentru bolnavi. La fel şi cadrele sanitare, cu ceva excepţii. Două zile respectiv sâmbătă şi duminică nu au catadicsit să ne răspundă măcar la nişte întrebări banale de care orice bolnav era oarecum stresat. Dar am primit şi undă verde a omeniei din partea unor cadre cu suflet, cu dragoste şi înţelegere faţă de aproapele aflat în impas.
          Am toată consideraţia faţă de trei asistente cărora vreau să le mulţumesc şi pe această cale şi o fac în numele colegelor de suferinţă din salonul 333, Cardiologie.Colegele se numesc: Toader Tincuţa, Tatu Ioana, Pâslaru Anişoara, Văduva Flory, Împreună am fost plăcut impresionate şi mângâiate de atitudinea şi profesionalismul asistentelor, mai precis doar a celor trei : asist. Alexandrescu Oana  Adriana, asist. Stănescu Anişoara şi asist. Cătălina. Lor le mulţumim cu tot sufletul!
         Despre infirmiere ce pot să spun... decât că tratează bolnavul ca pe un intrus care îi strică liniştea. Dis de dimineaţă intrau ca la asalt, cu voci ridicate, trântiri de uşi, fără a da bineţe...fără o urmă de zâmbet pe care bietul bolnav o aşteaptă cu răbdare. Totuşi printre multele infirmiere am descoperit una, o d-nă cu suflet bun, cu milă şi teamă de Dumnezeu, pe Tiţa. Nu-i cunosc decât prenumele, dar are mulţumirile noastre.
         Dezamăgite am fost şi de castroanele din tablă în care ni se aduceau...ceva ce seamănă cu mâncarea. Sala de mese, cu farfurii şi tacâmuri a dispărut din peisajul spitalului  de urgenţă sf.Pantelimon din Focşani. Eşti nevoit să te înghesui pe patul pe care dormi şi acolo guşti câte ceva din blidul ce are parcă haină de inchisoare, nu de spital judeţean.
       Totuşi, cireaşa de pe tort a venit din partea unui medic, care ne asculta cu stetoscopul peste pijamale. Aşa ceva ...nu am mai întâlnit. Dar şi atitudinea de după aşa zisul consult, adică felul cum se proţăpea la capătul patului şi aştepta, privindu-te în ochi, să-i pui ceva în buzunarul halatului....Dezgustător. Câte o bolnavă se furişa din pat cu ochii în podea, punea obolul în buzunarul medicului. Acesta îndesa banii mai adânc scăpând printre dinţi: Lasă ..nu trebuie ...
Stiu că sănătatea se confruntă cu mari lipsuri, ştiu că medicii şi cadrele sanitare în general se confruntă cu mizeria salariilor mici, indecente, dar poate s-ar impune o altă atitudine.
      Când am plecat cu salvarea nu aveam nici cea mai mică speranţă că voi mai reveni acasă. În  ambulanţă pe tot parcursul drumului i-am spus Domnului Isus doar să nu mă părăsească nici o clipă.Atât.
Ieri m-am externat. cu stare ameliorată şi o mulţime de privaţiuni. Mulţumesc celor care s-au rugat pentru mine şi m-au susţinut prin mesajele de telefon, ca şi celor care m-au vizitat .M-au făcut să nu mă simt singură în acest impas  şi mi-au arătat o faţă a prieteniei lor. Mulţumiri şi celor care mi-au trimis mesaje pe Facebook. Fiţi binecuvântate, fiţi binecuvântaţi!


Pentru o perioadă...nu ştiu durata, voi intra ceva mai rar pe la prietenii mei. Abia m-am externat din spital şi mi s-a recomandat printre altele odihna, evitarea stărilor emoţionale şi stresul.
Vă port în gândurile mele, dragilor...
Elena M.Alexe

20 de comentarii:

Zenna spunea...

Îmi pare rău pentru ce vi s-a întâmplat. Mă alătur și eu celor care se roagă pentru sănătatea dvs! Numai bine, vă pup!

elena marin-alexe spunea...

Zenna
GÂndurile mele bune,dragă Zenna! Mulţumiri şi îmbrăţişări, sincere, fetiţo! :)

Speranta spunea...


"Caci Eu sint Domnul, Dumnezeul tau,care te iau de mana dreapta si-ti zic:"Nu te teme de nimic,Eu iti vin in ajutor!"(Isaia 42:13)

Ma alatur si eu in rugaciune pentru sanatatea dvs!

Din tot sufletul va doresc multa sanatate si belsug de binecuvantari!

elena marin-alexe spunea...

Speranta
Te îmbrăţişez, cu inima, cu sufltul şi îţi mulţumesc pentru susţinere, draga mea!

Cristian Lisandru spunea...

Multă sănătate vă dorim, scumpă doamnă, sperăm să vă refaceţi cât mai repede... Toate gândurile noastre bune!

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru
Mulţumesc pentru urări. Vă îmbrăţişez,cu gânduri bune, de la Vrancea!

MAG spunea...

Imi pare rau pentru experienta traita.Insanatosire completa.

Radu spunea...

Îmi pare tare rău că aţi trecut printr-o asemenea experienţă. Vă doresc să puteţi trece cu bine peste perioada ce urmează şi să nu se mai repete episodul acesta niciodată. Sănătatea este cel mai de preţ bun pe care-l avem, atât timp cât îl mai avem. Să fiţi sănătoasă şi mereu optimistă !

Mariana spunea...

Elena, îmi pare tare rău pentru ce ţi s-a întamplat...din păcate, pe lângă suferinţa fizică, bietul bolnav trebuie să îndure şi umilinţă şi asta e mai dureroasă, parcă, decât prima.
Oare cât timp îţi ia să spui o vorbă bună, o încurajare cât de mică, cât costă să schiţezi un zâmbet?...
E trist ce spui....şi dureros de adevărat.
Îţi doresc, din suflet, sănătate! Să avem gândul la Domnul! Din fericire pentru noi, El e Doctorul cel Mare, bun şi nemitarnic!

elena marin-alexe spunea...

MAG Cu tot sufletul, mul'umesc, MAG!

elena marin-alexe spunea...

Radu
Am primit cu bucurie, gândurile tale bune, Radule. Fii binecuvântat!

elena marin-alexe spunea...

Mariana
Oamenii devin din ce în ce mai egoişti draga mea .i nici măcar un zâmbet nu vor să mai ofere degeaba...
Cum spui şi tu, gândul să ne fie lângă Domnul nostru MARELE MEDIC.
Îmbrăţişări şi mulţumiri, draga mea!

corina spunea...

Ce tarziu am intrat pe pagina ta.Dar m-am indurerat la cele descrise. In primul rand vreau sa-ti doresc numai si numai refacere absoluta.Iar despre sistemul sanitar nu prea gasesc cuvinte...Ma gandesc doar ca bunul Dumnezeu i-a inzestrat cu o minte mai inteleapta dar etic si moral sunt repetenti...
Nu vreau sa ating si pe cei care sunt oameni de toata lauda.
In fiecare zi fac naveta cu autobuzul si de mai multe ori mi-a trecut prin gand cat de mult bine ar face un sofer daca ar accesa la radioul din autobuz un program crestin, ar auzi multa lume cuvantul lui Dumnezeu si cine stie e suficient ca un suflet pe zi sa inceapa sa caute ADEVARUL...
Dar se pare ca dormim cu totii pe la posturile noastre...
Aseara venind tot de la munca mi-a venit deodata intrebarea: Corina cum stai cu evanghelizarea? stii in ultimul timp nu ai mai facut nimic...
Uau ce m-am intins ca o placinta.:(

elena marin-alexe spunea...

corina
Aşa cum spui, sistemul lasă de dorit şi nu numai sistemul...
Speranţa mea este acum depusă în mâna binecuvântată a lui Dumnezeu, Tatăl nostru iubit.
Mulţumesc , Corina, ai o inimă mare şi credincioasă!

Dumitru K. Negoita spunea...

Deşi intru destul de rar pe la distinse şi distinşi oameni iubitori de adevăr, Dumnezeu m-a adus şi pe blogul dvs. Despre negură, a avut grijă cel de sus să salveze un suflet adevărat curat. Despre imoralitatea din spitale sper cum şi dvs. prin exemplul celor buni, speraţi să se înmulţească oamenii... oameni! Am descoperit cu bucurie că bogăţia dvs. spirituală v-a fost alături şi v-a ajutat. Vă doresc toate cele bune şi, deşi un întârziat, vă doresc numai bine, să vă bucuraţi de viaţă aşa cum ştiţi dvs. mai bine.

elena marin-alexe spunea...

Dumitru K. Negoita
Mă bucură totdeauna vizita dv.stră. Sincer, eu chiar sper să se înmulţească oamenii de omenie.Ce plăcut ar fi traiul nostru dac-ar fi aşa!
O ZI BINECUVÂNTATĂ DOMNULE!

Aris spunea...

Elena, acum am citit si ... mi e rusine! Nu de faptul ca timpul e mai scurt, intrarile pe bloguri mai rare, ci pentru ca nu am fost aici sa ti spun o vorba buna, sa te mangai si sa te bucur asa cum tu ai facut o de zeci de ori.

Stiu ce se intampla in spitale, stiu ce se intampla in scoli... ne am dezumanizat. Putini sunt cei care isi trateaza aproapele asa cum se gandeste ca trebuie sa fie tratat la randul sau. Regulile de bun simt sunt simple, aplicarea lor este greoaie.

Ai grija de tine, Elena! A fost doar un prag pe care l ai trecut si viata merge mai departe.
Sanatate, liniste si gand bun!

elena marin-alexe spunea...

Aris
Nu-i târziu niciodată pentru gânduri bune, dragă Aris. Ai dreptate:
Regulile de bun simt sunt simple, aplicarea lor este greoaie.
Toate sunt trecătoare...
Mulţumesc, pentru toate gândurile bune, draga mea! Te îmbrăţişez!

Maria spunea...

Citesc pe blogul dumneavoastra in sens invers...Am lipsit o perioada. Si de pe bloguri si din tara. Credeti-ma, v-am purtat in gand o vreme. V-am purtat in gand in tara lalelelor. Aveti mare grija de sanatatea dumnevoastra. Si nu uitati ca aveti si in mine un prieten. Toate urarile de bine !

elena marin-alexe spunea...

Maria
Nu am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru prietenie, Maria!
Pot doar atât:MULŢUMESC!