Om bogat, om sarac

Am auzit o povestire de viata care m-a dat peste cap pentru mult timp.
A fost odara....acum vreo 12 ani. In timp ce multi dintre concetatenii nostri dadeau zarul 'cel norocos', adica se privatizau, isi cumparau casa sau masina , sau isi burduse-au frigiderele cu bunatati culinare si cu mult doritele fructe mediteraniene, portocale, banane sau kiwi, asteptand sarbatoarea Craciunului, intr-o lacalitate din tara noastra, traiau de azi pe maine doi soti care aveau patru copii.Tatal fusese plecat la munca in Turcia si in loc de bani s-a intors cu o boala, care peste cativa ani i-a adus sfarsitul.

In timp ce alti copii isi incepeau colindatul pe la casele vecinilor, capul familiei, incuia usa si astupa ferestrele cu patura groasa, ca nu cumva, cineva din vecini sa le bata la usa.
Ca si mine va intrebati: oare ce lucru ii dicta asemenea comportament?Ce anume ? Simplu. Pentru-ca dupa ce se asigurau ca nimeni nu le mai poate calca pragul, mama punea la fiert pe plita din casa, un ceaun cu boabe de porumb. Cand boabele erau fierte, arunca in ceaun o lingura- doua de zahar si portiona fiecaruia in functie de varsta.
Asa au petrecut sarbatorile de Craciun ale acelui an.....acum persoana care mi-a povestit anumite scene din viata ei, are 20 de ani.
Bineanteles ca povestirea a continuat dar, nu mi-am propus sa va obosesc prea mult, ci v-am povestit si voua ceva ce m-a facut sa realizez, ca eu sunt o persoana bogata.
Care lipsuri, care probleme? Toate palesc in fata acestei realitati crude , traita pe viu de niste copii care au avut pe masa lor de Craciun boabe de porumb fiert.
Ce? Intreba cineva de bradul impodobit? Care brad?

Dupa ce veti lectura aceste randuri, mai aveti vreun dubiu asupra faptului ca 'sunteti bogati'?
Eu nu mai am niciunul.

Doamne , ce bogata sunt!