miercuri, 13 iunie 2012

Ambră

ambră
cu aromă de veşnicie
ruptă din adâncuri
sărutată de buzele sirenelor
când amurgul se prăvăleşte muribund
ambră
cu aromă de veşnicie
sacrificiu adus zeului păgân
nepreţuită de îngerii pierduţi
căzută în mâna şlefuitorilor de iluzii
ambră
cu aromă de veşnicie
culeasă de pe buzele reci
când galaxiile stau la sfat cu heruvimii
iar noaptea oftează ghemuită sub secera lunii
ambră
primită în dar de la Tine într-o zi anume
când ochii ploilor vărsau potop peste suflet
cheamă adâncurile întunecate
şi răspund aurorele


elena marin alexe

4 comentarii:

criss spunea...

Frumos scrii draga mea.De cate ori pot, intru cu drag, sa vad ce ai mai postat.

Sper ca esti bine, atat tu, cat si familia ta, iar inundatiile de anul acesta, sa nu va afecteze prea tare.

Multa inspiratie la scris...

Cu mult drag si apreciere,
Criss.

geaninalisandru spunea...

Întreg macrocosmosul participă la trăirile tale pe care le exprimi metaforic prin vers.

Îţi mulţumesc pentru tot, om frumos!

elena marin-alexe spunea...

Criss
Ma bucur că nu m-ai uitat dragă Criss! Ne citim de peste 3 ani...Te pup cu mare drag şi îţi doresc multă binecuvântare!

elena marin-alexe spunea...

geaninalisandru
Scumpa mea, sunt o infimă fărâmă din acest macrocosmos...Mulţumesc pentru popasul aici, deşi eşti extrem de ocupată în aceste zile.
Fii binecuvântată frumoasa şi deşteapta mea prietenă!