Viscolul

Cu sclipirea
încremenită în priviri
cerga albă
îşi doarme visul
rece şi tăcut
în strânsoarea
braţelor iubitoare
posesive şi suverane
ale arborilor

Păsările negre
dansând în ochii mei
pătează neprihanita cernere
cu lacrimi îndoliate
în alese încrustaţii
de filigran
Inima zbuciumată sub povara
gândurilor
se adăposteşte
la focul Iubirii Lui
ocrotitoare
care îi sărută timid pulsul
domolindu-i   bătăile
Ruptă de realitate
urc treptele flăcarilor
mă ascund
departe
de respiraţia dominatoare
a viscolului alb
neobosit
apoi aştept o nouă dimineaţă

Necruţător şi hapsân
vântul
se întoarce din drum
pentru o ultimă rafală
în timp ce
noaptea sleită de puteri
se întinde letargică
pe nemărginirea albă
dureros de tăcută

elena marin alexe

Temniţa albă

Iarna departe, iarna aproape
iarnă pe munte, iarnă pe ape
iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri
scrisă în stele, sau printre rânduri.

Iarnă pe dealuri, ori pe cărare,
albul se-ntinde cu-nverşunare,
tremură-n tindă, plânge pe suflet,
temniţa albă ferecă umblet.

iarnă în tine, iarnă în mine,
îngheaţă totul  printre suspine,
doar rugăciunea în taină spusă,
urcă spre stele clipa răpusă.

elena marin alexe

Zâna Ghiocel

Dis de dimineaţă, adunandu-şi ultimile puteri nevăzute cu care era înzestrată, Zâna Ghiocel şi-a ridicat fruntea şi s-a scuturat de urmele fulgilor care se adapostiseră pe lungile ei gene verzui, gingaşe. Azi e hotărâtă să lupte pe faţă  contra "babei Dochia" şi acoliţilor ei: frigul vântul, zăpada. Ridică zâmbetul diafan spre întâia rază de soare, salutand-o discret din vârful buzelor tremurătoare şi asteptă tăcută răspunsul frumosului astru.
Zărind-o, soarele îşi plecă şi mai mult buchetul de raze fierbinţi într-o îmbrăţişare, cotropind  zâna, ocrotitor, şoptindu-i: nu-ţi fie frică, de azi voi fi aici lângă tine, curaj! Zâna Ghiocel îl privi uimită, preţ de o clipă, şi înţelese pe dată, când soarele victorios puse stăpânire pe cer, alungând şi ultima rămăţiţă de nor. Era fericiă. De azi ghioceii vor duce mesajul primăverii peste tot, scuturând clopoţeii de ultimii fulgi adormiţi.

Acest moment intim despre vestitorii primăverii, l-am aşezat aici spre a saluta toţi prietenii mei şi cu acest prilej vă doresc: Bun venit, într-o nouă primăvară! Să lăsăm bucuria să ne pecetluiască inima, cu iubire din Iubirea divină a lui Dumnezeu şi să mai dam o şansă speranţei, care ne face cu mâna ...

elena marin alexe