miercuri, 1 februarie 2012

Temniţa albă


Iarna departe, iarna aproape
iarn
ă pe munte, iarnă pe ape
iarn
ă pe slovă, iarnă prin gânduri
scris
ă în stele, sau printre rânduri.

Iarn
ă pe dealuri, ori pe cărare,
albul se-ntinde cu-nver
şunare,
tremur
ă-n tindă, plânge pe suflet,
temni
ţa albă ferecă umblet.

iarn
ă în tine, iarnă în mine,
înghea
ţă totul  printre suspine,
doar rug
ăciunea în taină spusă,
urc
ă spre stele clipa răpusă.

elena marin alexe

6 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Bună seara, scumpă doamnă. Un alt poem pe care l-am recitit cu mare plcere. Şi mă bucur fiindcă a fost EVIDENŢIAT de către Geanina pe "Amprente Literare".
Toate cele bune, spor la scris în continuare, fiindcă aveţi de fiecare dată ceva frumos de transmis.
Gânduri bune din Bucureşti!

iri spunea...

Frumos exprima si poza randurile!
O realizare interesanta!

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian
Mă bucur pentru fiecare poem evidenţiat de Gena.Abia aştept sa le vad tipărite fiecare pe rând..
Mulţumesc mult Cristian, pentru momentele petrecute aici la plimbare.

elena marin-alexe spunea...

iri
Iri scumpa mea, parca suntem cotropiti de iarna acum...Eu aşa simt mai ales că am primit şi vwşti mai proaste...
Te îmbrăţişez cu iubire din IUBIREA LUI!

Ana Maria spunea...

Ce poezie frumoasa! Gand la gand cu bucurie draga mea! Pupici multi!

elena marin-alexe spunea...

Ana Maria
Si eu iti multumesc pentru vizita scumpo si te imbratisez cu mare drag si ganduri bune.