luni, 10 octombrie 2011

Ţigan sau rrom?

De ceva timp se discută aprins pe acest subiect. Ce importanţă are denumirea? Îi ştim sub numele de ţigani, de când ne-am nascut, aşa li se spune şi nu la modul peiorativ cum cred sau se explica unii dintre ei.
Eu am cunoscut destule persoane din această etnie, pe care îi respect şi cărora nu am ce să le reproşez vis a vis de comportamentul social. Nu are rost să enumăr aici acei etnici, cu care ne mândrim şi în ţară şi peste hotare.De ce sunt aceştia deosebiţi şi se poartă frumos? AU EDUCATIE sau teamă de Dumnezeu.Sau şi una şi cealaltă.
Dar tangenţial m-am lovit şi de unii care chiar dacă şi-ar schimba numele în suedezi, şi-ar păstra acelaşi caracter urât de care nu vreau să vorbesc aici, dar de care s-au lovit mii de români.
Am curajul să afirm ca, ţiganii nu au nevoie de schimbarea numelui, ci de schimbarea caracterului, acceptând educaţia în familie, de la cea mai frageda vârstă, dar în mod special educaţia creştină. 
Dumnezeu poate schimba caractere! Trebuie însă şi voinţă din partea lor...

12 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Aici este esenţialul, din punctul meu de vedere:
"Dar tangenţial m-am lovit şi de unii care chiar dacă şi-ar schimba numele în suedezi, şi-ar păstra acelaşi caracter urât de care nu vreau să vorbesc aici, dar de care s-au lovit mii de români."

Tangenţial, intrăm în contact cu foarte mulţi oameni. Eu am avut şi am prieteni care sunt ţigani. Fiindcă viaţa ne aduce împreună, în ceea ce facem, în ceea ce scriem, la ziar, la facultate, la locul de muncă. Am întâlnit şi români care au dat - scuzată să-mi fie expresia - cu mucii în fasole. Mulţi, de altfel. Şi atunci?

Ţigan nu înseamnă că ar fi cineva cu capul plecat sau cu o treaptă mai jos. Rrom nu înseamnă nimic... E doar sclipiciul dau - de alţii - pe obrazul altora. Poate pentru a ascunde şi propria neputinţă. Şi lipsă de înţelegere.

Gândurile mele bune la ceas de seară!

Ionel Mesaroş spunea...

Îmi place pledoaria dumneavostră pentru schimbarea caracterului,apelativul de ţigani fiind şi după opinia mea unul potrivit.
Din fericire şi eu am cunoscut ţigani respectabili,mult mai cuviincioşi decât mulţi români.
Schimbarea caracterului celor înveteraţi este un lucru esenţial,dar greu de realizat.Ignorarea problemei sau izolarea acestei comunităţi nu face bine,dimpotrivă,mai pune o piatră la temelia la edificiului care aduce,din păcate,oprobriul ,în mod global, asupra acestei etnii .
Semnalul de alarmă pe care l-aţi tras sper să constituie un punct de plecare în schimbarea mentalităţii faţă de aceşti oropsiţi ai sorţii,ţiganii.
Vă doresc o zi frumoasă!
Salutări din Satu Mare!

iri spunea...

Ai foarte mare dreptate, Elena draga!

elena marin-alexe spunea...

Lisandru Cristian
Si eu am avut vecini tigani cu care m-am inteles mult mai bine decat cu unii romani...si chiar prieteni tigani, muzicanti, care nu au pretentia sa le spunem rromi si care isi cunosc valoarea adevarata.
Ganduri bune Cristian!

elena marin-alexe spunea...

Ionel Mesaroş
Sa speram ca si conationalii nostri sa-si revizuiasca atitudinea.Respectul se castiga, nu se capata prin schimbarea numelui...
Multumesc Ionel pentru parerea ta!

elena marin-alexe spunea...

iri
Imbratisari de suflet Iri draga mea!

geaninalisandru spunea...

O ziseși, draga mea, și de această dată. Puseși punctul pe ,,i,,. Ce ne tot ascundem după deget. Aceasta este realitatea, este o etnie acceptată, uscături sunt și aici, cizelații nu lipsesc. Doar dacă aruncăm o privire în mediul artistic proporția este însemnată, au voce, ritm și un traseu al vieții mult mai ușor din acest punct de vedere.

Te îmbrățișăm peste normă!

elena marin-alexe spunea...

geaninalisandru
Prea mult tamtam pe schimbarea numelui...Mai intai sa-si schimbe atitudinea si restul vine de la sine.Respectul de care au nevoie, trebuie castigat.
Na ca o zisei si io :)
Te imbratisez scumpo!

£avi H. spunea...

sunt de acord cu tine...

elena marin-alexe spunea...

£avi H.
Multumesc draga mea!

Cecilia. spunea...

Doamna Elena, eu una fac parte din aceasta etnie, de care, in mare parte imi este rusine pentru lucrurile care le infaptuiesc, dar sunt mandra ca sunt tiganca, pentru ca asta sunt si parintii mei care mi-au daruit o educatie frumoasa, o viata curata, credinta in Dumnezeu. Si eu cred ca ati pus punctul pe i. Nu conteaza numele, nici felul in care arati, ci caracterul si comportamentul, asa cum ati spus dumneavoastra si altii. :)
Va imbratisez!

elena marin-alexe spunea...

Cecilia.
M-ai surprins, caci nu-mi inchipuiam ca esti tiganca.Ai un caracter deosebit si ma bucur sa aud ca te mandresti cu ceea ce easti.Te felicit si te iubesc si mai mult pentru sinceritatea ta.Sa-ti raspund cu aceeasi sinceritate: Cea mai buna prietena a mea a fost tiganca si nu am avut nimic ce sa-i reprosez.Daca ii spuneam ca imi place rochia ei( am facut asta) s-a dezbracat pe loc si mi-a dat-o, plecand acasa la ea cu ceva de la mine:)
Nu voi mai gasi vreodata asa prietenie!
PS.Te iubesc Cecilia draga mea!