vineri, 24 ianuarie 2014

Ianuarie alb



 (în memoriam Aura Ion şi Adrian Iovan)


Seara
mi-a bătut la fereastră
cu degete albe înstelate
fulgii obosiţi de cale lungă
mi s-au adăpostit în palme
Am sărutat din priviri
vălul întunecat iar
tristeţea
s-a ridicat pasăre măiastră
până la al treilea cer
unde rugăciunile
se împletiseră în lanţul
speranţei
Peste pleoape mureau
deznădăjduite
lacrimile iernii
pasărea albă îşi frânse zborul
 

dar ochii lui Dumnezeu
aprindeau lumânări
veşnice

Elena Marin Alexe

8 comentarii:

Costea spunea...

Ninge în sfârșit. Avem timp de contemplat la frumusețe. :)

elena marin-alexe spunea...

Costea
Daaa.Am aşteptat veşmântul iernii să ne bucure sufletul...

Maria spunea...

Frumoase gânduri pentru cei dispăruţi. Tristă sunt şi eu. Toate gândurile bune şi să aveţi o iarnă blândă !

Dumitru K. Negoita spunea...

Remarc în memoriam:"...lacrimile iernii/pasărea albă îşi frânse zborul/dar ochii lui Dumnezeu/aprindeau lumânări veşnice".

Maria spunea...

Sper ca sunteti bine si va doresc sa treceti si de urmatorul val de ninsori, viscole si alte coduri ! Toate gandurile bune !

elena marin-alexe spunea...

Maria
Mulţumiri, Maria dragă!

elena marin-alexe spunea...

Dumitru K. Negoita
Doar Dumnezeu poate aprinde lumina veşnică...Mulţumesc domnule Dumitru N.

elena marin-alexe spunea...

Maria
Da, suntem bine, draga mea. Sperăm să ne treacă Domnul şi de viscolurile acestei ierni. Toate gândurile mele bune, ţi le trimit cu binecuvântări, draga mea!