Ating suspinand
usa zorilor
cu tandrete in
gesturi, rasfatate
de caldura
privirii. In gand
dau tarcoale
meandrele
visului pasager
incoerent, ratat:
Ma straduiesc
sa deschid
seiful inimii
prin Cuvant
si sa descopar
taine ascunse
profanului
dar, descoperite
pruncilor Sai....
Ciudat nu?
Zilnic, aceeasi
coborare , vie
neostoita, in
labirintul imens
al Eului dur,
mascat de
complezenta.
Si lamentarea
vine prea tarziu
Vai, am uitat
sa aprind lumina
in mine!
elena marin alexe - Martie 2010.
