E greu urcuşul
pe înălţimile mele
dar
şi coborâşul
prin abisul gândurilor,
pe cărări răstălmăcite,
sinuoase, uitate demult.
Teama se furişează
tiptil,
cosind de-a-valma
firele verzi şi uscăturile
care au murit în picioare.
A trecut puţin timp
de la ultima cădere
în hăul meu
frământat de îndoieli
ca un vulcan activ.
Sus
pe stânca
răbdătoare mă aşteaptă
răstignită speranţa...
Neputincios,
Neputincios,
vulcanul se stinge
atins
de Iubirea Ta.
10 comentarii:
Greu orice urcuş, scumpă doamnă. Dar există speranţa. De fiecare dată. Iar îndoielile se sting, neputincioase...
Gândurile noastre bune pentru dumneavoastră şi familie!
F. Frumos vulcanule :)
Lidia Posteuca
PR Specialist
Asociatia Misiunea Speranta
0724-773737
www.speranta.ro
Lidy
Multumesc, draga mea! :)
F frumoase versurile... Asa e viata plina de suisuri si de coborasuri! Pupici!
Elena, esenta poeziei tale este speranta! Felul in care construiesti un poem este o reinterpretare a poruncilor strecurate subtil prin metafore. Imi place!
Cristian Lisandru
Oare cum am putea trăi fără speranţă?
Mulţumiri, mulţumiri!
Ana Maria
Pupici, draga mea!
Aris
Da! Speranţa este temelia mea, dragă Aris! Gânduri bune de la Vrancea!
Teamă, cădere, hău,frământări, îndoieli, răstignire,moarte,iar lista este lungă, poate prea lungă şi încărcată de întunericul stins de iubirea Lui.
Elena, îmbrăţişări peste normă!
Geanina Lisandru
Mulţumesc pentru trecerea pe aici, prin preajma vulcanului meu, draga mea,Gena.
Noapte bună scumpa mea!
Trimiteți un comentariu