marți, 16 iunie 2009

Partea goala a paharului....

Aseara am citit pe blogul lui Mugur, o povestioara cu talc, care mi-a placut foarte mult si mi-a amintit de un lucru foarte actual cu care ne confruntam aproape zilnic: nemultumirea.



Omul din firea lui este un 'vesnic nemultumit'.Din aceasta cauza neamplinirile ii aduc in suflet tristeti ascunse si uneori nebanuite, care se transforma in timp in adevarate torente de amaraciune, nervi, depresie, iar acestea la randul lor pot transforma viata intr-un adevarat iad.Toti ne confruntam cu diverse nemultumiri uneori atat de marunte, ca n-ar trebui sa le lasam sa ne tulbure linistea interioara. Suntem insa tentati sa vedem doar partea goala a paharului, cum se spune.

Dar hai sa va povestesc doar cateva franturi, din ce cred eu ca se poate numi 'nefericire', in adevaratul sens al cuvantului.



,Anul trecut ginerele meu a fost cu Misiunea Speranta o asociatie crestina, in indepartata Indie. Cand s-a reintors, mi-a povestit si mi-a aratat si filmarile facute de acolo, prin peregrinarea lor in New Delhi si alte cateva orase mai importante din punct de vedere turistic.Dragii mei ce am vazut, si tot ce mi-a mai povestit au avut darul de a ma soca pur si simplu. Va puteti imagina ca acolo painea cea de toate zilele, e rar vazuta in mainile copiilor, care trec prin viata flamanzi si desculti, cu rani la picioare, la propriu. Cand li s-a impartit paine, s-au bulucit si s-au calcat in picioare si mare mi-a fost uimirea sa vad cum copiii nu muscau din ea, ci o lingeau cu fericirea intiparita in ochii lor nevinovati. Am plans tot timpul cat am vazut filmuletul....

.O alta imagine ii arata cand li s-au impartit adidasi.Nu voiau sa-i incalte ci sa-i pastreze, strangandu-i cu disperare la piept, iar manutele lor slabanoage, cu degetele crapate de munca grea, purtau in ele o trista poveste de viata. Majoritatea erau desculti, iar cei 'mai fericiti' ce credeti ca purtau in picioare? Ma doare sufletul cand imi aduc aminte de acele imagini de-a-dreptul grotesti: Ei bine, erau incaltati, impropriu spus, cu sticle de plastic de Coca Colla, taiate pe lung si legate de talpi cu niste curmeie rupte din copaci.Nu vreau sa va povestesc mai multe, cred ca e deajuns sa te faca pe tine si pe mine ' cetateni europeni', care de cele mai multe ori gasim atatea motive sa ne plangem de mila, sa ne dam seama cat de bogata ne este viata si cate oaze de multumire putem gasi in ea, in comparatie cu acei micuti nefericiti, care nu au nici o vina ca s-au nascut pe acel colt de pe batrana Terra.

Nu pot sa inchei fara o perla din 'vechea carte' care spune asa:

Multamiti lui Dumnezeu pentru * toate lucrurile. 1 Tesalonic. 5:1

24 de comentarii:

Hălăţel spunea...

Pf..ne vaitam tot timpul pe cand altii care abia traiesc si n-au ce manca nu mai zic nimic.
Ei nu se vaita la fiecare zgarietura.Ei nu mai au lacrimi sa planga..

Adrian spunea...

e trist ce ai scris, mult prea trist, unde marile puteri ale lumii tin oamenii flamanzi pentru a profita de pe urma resurselor naturale aflate in tara lor, atunci cand nu ai nimic poate o sa fi multumit, multumit de ceea ce o sa primesti

mmary spunea...

Cred ca ar trebui sa ne intrebam :"ce am facut cu timpul pe care ni l-a dat Domnul?" Orele vietii mele reprezinta opere, sau acopera un nimic?"cred ca ni se cere sa facem curatenie fizica si ordine morala in vietile noastre si sa incepem sa actionam pentru a infrumuseta vietile acestor copilasi,precum si a tuturor persoanelor aflate in situatii dificile...si cel mai la indemana lucru ar fi,pentru inceput,sa incepem sa ne rugam pentru ei..."Tatal nostru....painea noastra cea de toate zilele dane-o noua astazi..."(noua,adica noi si "ei", pastrati-i mereu in gandurile voastre)...indura-te de noi, Doamne...Asez toti copilasii,si intreaga lume,sub privirile Tale induratoare,asez intreaga omenire in lacrimile Preacuratei Fecioarei Maria si in Sangele Preasfant al lui Isus si te rog: ai mila de noi,invata-ne sa iubim , sa ne iubim, sa TE iubim...

elena marin-alexe spunea...

Halatel - Da cred ca ai mare dreptate, intr-adevar ei nu mai au lacrimi sa planga!Macar sa -i purtam in rugile si gandurile noastre.

elena marin-alexe spunea...

Adrian - Stii care e parerea mea? Cred ca va veni o zi in care poporul de peste ocean, cel mai puternic si cel mai democrat, va trebui sa dea socoteala lui Dumnezeu pentru toate abuzurile si minciunile in care s-au scaldat, in defavoarea altor popoare care traiesc la limita subzistentei. Ma bucura vizita , si te mai astept.

elena marin-alexe spunea...

mmary - Da draga mea cred ca singurul lucru cu care am putea noi sa ajutam, este o rugaciune din strafundul inimii pentru copilasii Indiei. Sigur Dumnezeu le va veni in ajutor, caci EL POATE TOTUL.
Noapte buna iti doresc si ocrotirea LUI, sa te imbratiseze, suflet nobil...

hisdaughter spunea...

...un maaare "îmi cer iertare" :)
de ce? m-am adresat pe blog "scumpo", nu ştiam ce doamnă minunată ( şi scumpă, bineînţeles)îmi mai citeşte rîndurile.
furtuni binecuvîntări în această seară :)

kis spunea...

am si eu DVD-ul asta, ar trebui sa-l vada cat mai multi, poate asa vom incerca sa ridicam mai des ochii spre cer sa multumim lui Dumnezeu .
cat de bogati santem si nu ne dam seama , sau din cauza lacomiei santem mereu nemultumiti cu ce avem.

elena marin-alexe spunea...

hisdaughter - multumesc pentru vizita si sa stii sa imi place blogul tau.Returnez cu drag, binecuvantarile, daca se poate ...in avalansa.
Te mai astept cu drag!

elena marin-alexe spunea...

kis - Cred ca nemultumirea e o stare de fapt, a omului.Trebuie sa ne multumim cu ce avem si cred ca in asta consta de fapt,'fericirea'.
Cred ca dvd trebuie vazut, cum zici si tu de mai multa lume. Sincere binecuvantari si pace!

orianda spunea...

noi am uitat sa multumim Cerului de secole!

continuam in schimb, sa cerem, sa cerem si sa cerem! Ba chiar, am inceput sa ordonam Creatorului ce si cum sa faca!
Da ...

elena marin-alexe spunea...

Orianda - Asta e intr-adevar marea problema, ca doar cerem si iar cerem.Cat despre multumiri......
O zi plina de pace!

Crestinul spunea...

Problema noastra este ca suntem atat de prinsi in existenta noastra marunta, incat nu mai ridicam capul sa ne uitam in jur, sa vedem ca sunt probleme mult mai mari ca ale noastre. Cum sa fii fericit si sa ii multumesti lui Dumnezeu atunci cand tu consideri ca nu ai pentru ce? Ii multumesti de forma, cu buzele si atat. Ai observat cum de multe ori citim ceva ( ma includ si eu aici ) asa cum ai descris in acest articol, ne pocaim pentru 5 minute, dupa care o luam de la capat cu nemultumirile si carcotelile? De ce oare? Stim cu totii, dar recunoastem?

PS: Am venit, unde mergem la plimbare? :)

elena marin-alexe spunea...

crestinul - Ai pus degetul pe rana.As vrea sa-l parafrazez pe Mircea Badea si sa spun asa: Ni se pare ca traim si asta ne ocupa tot timpul!
Regretabil ca desi ne numim crestini, nu avem timp pentru semenii nostri cei mai oropsiti, dar e grav ca nici pentru a aduce multumirile noastre lui Dumnezeu, nu mai avem timp.
Ma bucur de vizita si pt. coment iti multumesc mult.Imi place comentul, caci e foarte constructiv. Te mai astept. O seara binecuvantata sa ai!

Mugur spunea...

Atat de adevarat! In loc sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce avem, devenim nemultumiti si, implicit, tristi. Mi-a placut tare mult indemnul de la final. Multumindu-i lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, ne dam seama cat de bogati suntem!

elena marin-alexe spunea...

Mugur - Si eu iti multumesc pentru indemn, caci de la tine l-am primit, prin postarea ta.
O zi buna sa ai!

uNiQuE spunea...

Trebuie sa-i multumesc Domnului pentru tot. Iti multumesc si tie pentru comentariile de la tine pe blogul meu. Al tau chiar este minunat ! Continua sa atingi suflete prin cuvintele tale pline de speranta si iubire ! Te pup si Domnul cu noi !

elena marin-alexe spunea...

uNiQuE - Si eu iti multumesc pentru vizita, aprecieri si te mai astept cu mult drag.

Mariana spunea...

Of!...Iartă-ne, Doamne!
Elena, îţi mulţumesc din suflet pentru aceste cuvinte! Tocmai mă confruntam cu o nemulţumire...iar acum mi se pare o banalitate, un moft...
Nu pot scrie mai mult...am un nod în gât!
Te îmbrăţişez!

kalliope spunea...

e greu, stiu, mai vad pe acele programe unde sunt foarte multe documentare despre india, india ma fascineaza ca si tara, ca si cultura... Eliade m-a "trimis" catre ea... dar saracia e mare din pacate acolo, Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe toti

elena marin-alexe spunea...

Mariana - Ni se intampla la toti, caci nemultumirea e boala incurabila uneori....
Iti returnez imbratisarile!

elena marin-alexe spunea...

kalliope - si mie imi place Eliade.
Cat despre India as zice doar: Saraca tara bogata....
Cineva se gandeste si la acei nefericiti si sigur le poarta de grija. Noapte buna Marius si binecuvantare!

Ioan Aurelian Dura spunea...

Am auzit multe despre copiii din India... foarte SARACI. Totusi daca am putea macar pentru cei din apropierea noastra sa facem ceva. Insa suntem prea comozi, trebuie sa recunoastem. Iti recomand un film foarte bun - in caz ca nu l-ai vazut deja - Slumdog Milionaire. Prezinta o parte din saracia acestor copii din India pe lanaga subiectul interesant al filmului.

elena marin-alexe spunea...

Ioan Aurelian Dura - Intr-adevar , ne multumim sa ne fie noua bine si atat. Sa ne ierte Domnul.
Iti multumesc pentru vizita si cred ca voi cauta filmul, care pare interesant.O seara plina de pace iti doresc.