miercuri, 11 ianuarie 2012

S.O.S. culorile...

Fratelui meu, cu iubire..

-Ajută-mă să regăsesc
culorile!

Mi-am trecut palmele
prin deschizătura inimii
ca un hoţ,
am atins sufletul
cu o mişcare abilă
şi am cules tot
ce mi-a venit în cale.
Rând pe rând
flori roşii, albastre,
galbene, albe
si turcoaz,
au fost ademenite
în palma mea adulmecând
aroma iubirii.
M-am prins cu timpul
ca într-un carusel,
o alergare nebună,
risipind
frumuseţea petalelor
până la ultima,
într-o disperare
de neînţeles.

M-ai privit
cu genele strivite de milă
şi rana Ta
a lacrimat sânge.
Ţi-am auzit glasul
răscolind rotocolul pământului,
dar nu am întors capul.

-E viaţa mea, am strigat!

A durat ceva timp
până să-mi dau seama, că
port în mine
un gol imens.
Poate că,
m-aş întoarce să restitui
culorile sufletului,
dar am palmele reci,
desenate
în accente
alb gri.

 -Ajută-mă să regăsesc
culorile!
elena marin alexe 11 ian.2012

14 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Toate gândurile noastre bune pentru dânsul, pentru dumneavoastră şi pentru întreaga familie! Multă sănătate, scumpă doamnă!

elena marin-alexe spunea...

MULTUMIM din suflet pentru gandurile bune!
Sa dea Domnul sanatate, caci doar El poate.

corina spunea...

Sa traim cu speranta ca totul e posibil!
Culorile se pot gasi ....

marada spunea...

Fii sigura ca undeva, intr-un cotlon, se mai gasesc ceva culori. Altfel, de unde asa versuri minunate?

poezieromaneasca spunea...

culorile vieţii - frumos şi sensibil, Elena, şi cumva şi întristător poemul tău.

cele bune!

elena marin-alexe spunea...

corina
Asa cum zici Corina, doar Speranta mai poate da aripi culorilor...
Te pup cu mare drag. Binecuvântări scumpa mea.

elena marin-alexe spunea...

marada
Mulţumesc Marada dragă :)

elena marin-alexe spunea...

poezieromaneasca
Dacă citeşti printre cuvinte, cu sufletul deschis, e chiar întristător de real...
Mulţumesc Otilia!

*ELENA* spunea...

Frumos poemul draga mea Tiză!
Vă doresc un weekend excelent alături de cei dragi!
Vă pup și îmbrățișez!

elena marin-alexe spunea...

*ELENA*
Multumesc din suflet tizo scumpa mea!

maranata spunea...

Pas cu pas pe cărăruie
Cu Isus tu zilnic eşti,
Cu un vers de poezie
Inimile ne încălzeşti.

Iar când ziua e sfârşită
Vom mărturisi duios:
O, ce roabă fericită...
E-n Lumina lui Hristos!”

geaninalisandru spunea...

Am citit de multe ori poemul, draga mea. Am încercat să descifrez fiecare sunet care construieşte întreaga durere şi probabil neputinţa noastră, a celor din jurul persoanei dragi, neputinţa de a realiza imposibilul pentru ca aceasta să nu cunoască suferinţa.
Vă dorim sănătate maximă şi gândul de fiecare zi, un gând curat prins în culoarea florilor
"roşii, albastre,
galbene, albe
si turcoaz"

Geanina şi Cristi

elena marin-alexe spunea...

maranata
Multumesc pentru speranta cernuta in cuvinte binecuvantate.

elena marin-alexe spunea...

geaninalisandru
Neputinta.Bine ai descifrat printre cuvinteGeanina mea draga.
A mai ramas o farama de speranta desprinsa din Cel ce poate totul.
Multumesc si iar multumesc pentru tot, draga mea.