Despre har cu pastorul Daniel Cocar

Sunt atîția creștini care se „zbenguie și desfată” în răzbunarea, dreptatea și mînia lui Dumnezeu. Ei sunt consumatori ai plăcerii de-a vedea aplicată pedeapsa lui Dumnezeu asupra altora (nu asupra lor). Sunt focalizați pe pedeapsă și dreptate și numai despre ea ar vorbi. Fața lor se îmbujorează doar atunci cînd aud că cineva a fost „pedepsit” de Dumnezeu. Ei vor doar dreptate și răzbunare, foc, pucioasă și iad, uitînd că dacă Domnul s-ar comporta după cum ar vrea ei, primii care ar ajunge în iad și ar avea parte de răzbunarea lui Dumnezeu, ar fi tocmai … ei
.
Ar păți ca sora Marta (Luca 10:38-42), care ar fi așteptat ca Maria să fie mustrată de Isus, dar cînd colo, tocmai ea, (imaginați-vă), a fost mustrată de Domnul!
Noi însă să fim ca Domnul Isus și să ne concentrăm pe ceea ce Domnul se concentrează: pe Bunătatea lui Dumnezeu. Să ne concentrăm pe vindecare, pe ridicare, pe încurajare, pe eliberare, pe restaurare și pe … salvare. 

Vă invit în Atelierul de reparat oameni :
https://cocardaniel.wordpress.com/2017/01/28/harul-teologia-omiterii/ 

  Deseori mă furişez  în Atelierul de reparat oameni, blogul lui Daniel Cocar, să mai sorb o gură de aer proaspăt. Îl ştiu de prin 2000, de când păstorea biserica Golgota din oraşul de pe Bega. M-a uimit faptul că biserica era arhiplină şi dimineaţa se ţineau două servicii ca să poată intra toţi membri, biserica fiind neîncăpătoare.   
-Bine aţi venit la Golgota, aşa eram întâmpinaţi duminica dimineaţă de pastorul  Cocar, care ne zâmbea şi ne vorbea într-un limbaj uman şi duhovnicesc fără ...coada limbii de lemn atât de uzitată de majoritatea .. Pe fundalul bisericii trona o cruce mare pe care era depus steagul României. Mi-a plăcut mult asta. Era ca o chemare la pocăinţă a întregii ţări. La rugăciune se aprindea focul Duhului sfânt şi pentru prima dată într-o biserică baptistă am auzit Aleluia... S-a luptat mult să mărească spaţiul bisericii şi ...după atâta trudă, când totul a fost realizat, conducerea cultului l-a mazilit invocând o vină mai veche. Eh, ce să spun...decât că Dumnezeu să-i ierte pe cei care se consideră fără păcat.
Acum îi urmăresc cu mare interes blogul şi azi m-am gândit să vi-l împărtăşesc ca să vă înfruptaţi  şi voi prieteni din slova biblică explicată de Daniel Cocar, pe înţelesul tuturor.

elena marin alexe

Soarele meu...

( fratelui meu, cu iubire)

Soarele meu
răsare astăzi
în limpezimea lacrimilor tale
acolo îl pot adăposti
braţele Dragostei
" departe de lumea dezlănţuită"

L-aş aduna
dăruindu-l palmelor mele
să nu-mi scape nici o fărâmă
vreau să-l păstrez
pentru veşnicia din noi
învinsă de fiecare apus

Soarele meu
poartă speranţa
dincolo de firescul uman
dispreţuind proporţiile
călător peste vremi
cheamă miracolul absolut

Am revenit acasă

Dorul m-a purtat pentru câteva zile departe de casă, la fratele meu. Am petrecut două zile minunate alături de rudele din vestul ţării.
Am imortalizat ceva momente, pentru caseta cu amintiri.















Timpul a trecut prea repede, parcă a fost un vis.. Acasă mă aştepta liliacul înflorit!

Te iubesc!

Ador aceste două zile din luna Aprilie, 23 şi 24, care sunt scrise cu iubire din IUBIRE, pe inima mea, Gelucu, dragul meu frăţior.
Aş putea să spun multe, dar ce-i mult strică, aşa că mă rezum la doua cuvinte doar:
Te iubesc.
Dumnezeu să te ocrotească şi să ţi dăruiască sănătate şi nădejde vie. El te iubeşte cel mai mult şi tu ştii asta..Am o dedicaţie pentru tine Aici
La Mulţi Ani dragul meu! Aici la Vrancea, noi te iubim, ne rugăm pentru tine şi te purtăm în gândurile noastre.

Efemeride

Viată tristă , ruptă-n coate,

Mai mult nu, decât se poate,

Lacrimi, trudă si nevoi,

Trece timpul , printre noi.

Suflet biet, lovit de soartă,

Cu speranţa ca şi moartă,

Te agăţi cu disperare

Să culegi raze de soare.

Te împiedici, te ridică,

Fără zbateri, fără frică,

Lasă loc la bucurie,

Să te-nalţe în tărie.

Ochii sprijină-ţi de stele,

Să fugă clipele grele,

Dornică s-atingi Lumina,

Aruncă în hăuri tina.

Dezvelită de-ntristare,

Uită de cuvântul doare,

Pune-ţi aripi de speranţă,

Sufletul în siguranţă.

elena marin alexe - 2011

S.O.S. culorile...

Fratelui meu, cu iubire..

-Ajută-mă să regăsesc

culorile!

Mi-am trecut palmele

prin deschizătura inimii

ca un hoţ,

am atins sufletul

cu o mişcare abilă

şi am cules tot

ce mi-a venit în cale.

Rând pe rând

flori roşii, albastre,

galbene, albe

si turcoaz,

au fost ademenite

în palma mea adulmecând

aroma iubirii.

M-am prins cu timpul

ca într-un carusel,

o alergare nebună,

risipind

frumuseţea petalelor

până la ultima,

într-o disperare

de neînţeles.

M-ai privit

cu genele strivite de milă

şi rana Ta

a lacrimat sânge.

Ţi-am auzit glasul

răscolind rotocolul pământului,

dar nu am întors capul.

-E viaţa mea, am strigat!

A durat ceva timp

până să-mi dau seama, că

port în mine

un gol imens.

Poate că,

m-aş întoarce să restitui

culorile sufletului,

dar am palmele reci,
desenate

în accente

alb gri.

 -Ajută-mă să regăsesc

culorile!

elena marin alexe 11 ian.2012

Viaţa merge mai departe...

O zi frumoasă îşi dezvăluie chipul şi mă anunţă că viaţa merge înainte, 05- Oct.

Este ziua de naştere a unei DOAMNE, care ne-a uimit familia, a uimit prietenii şi a dat un exemplu de dragoste adevarată Timişorenilor şi de ce nu întregii ţări româneşti.

Datorită gestului ei salvator, fratele meu are viaţă. Amănunte AICI...

Întreaga familie îi urează astăzi- LA MULŢI ANI şi buni Ani draga noastră! Să ai parte de dragostea lui Dumnezeu, din care ai dăruit şi tu un strop celui de lânga tine.

Ai o inima mare şi bună ca pâinea...de astă vară.

Îţi mulţumesc şi te preţuiesc draga mea cumnată dragă.
Te iubesc!

La ceas aniversar îţi dăruiesc flori...multe flori..din Vrancea, să-ţi bucure sărbătoarea.

Poveste de dragoste

Numele lui este Gelu. S-a nascut la Falticeni in anul 1960, 24 apr. Inca de mic n-a fost ocolit de 'cumpene' asa cum le zic moldovenii intamplarilor nefaste, care le marcheaza viata intr-un mod nedorit.

Spre el au venit in avalansa multe cumpene care i-au pus in pericol viata, dar dragostea parintilor a fost ca o bariera impotriva tuturor vicisitudinilor.Anii au trecut cu bune si mai putin bune si toti au crezut ca acele 'cumpene' s-au epuizat, dar n-a fost asa.

S-a casatorit la celelalt capat de tara la Timisoara. Sotia lui nu era prea agreata in familia lui, nu atat pentru ea insasi, cat pentru faptul ca prin aceasta casatorie a ajuns atat de departe de familia lui.

Dar viata a continuat cu mica aversiune a familiei lui fata de Any, sotia lui careia i se spunea mai in ascuns 'sarboaica' datorita unei radacini a etniei din care face parte.

In ziua cand a fost anuntat ca a venit pe lume fiica lui Emanuela, s-a urcat pe motocicleta si a pornit spre spital in mare viteza, fara sa -si imagineze cosmarul care va urma si care ii va marca viata.

In drum spre spital, trebuia sa treaca o linie ferata si in clipa cand a vazut trenul, a pus frana dar aceasta nu a functionat si a fost aruncat de locomotiva la cca. treizeci de metri si prins ca intr-o menghina intre un stalp de telegraf si motocicleta lui. In urma impactului a ramas cu piciorul rupt din sold si a trebuit sa suporte multe luni de spitalizare, o tija de argint in picior si sa nu mai vorbim de durerile pe care a trebuit sa le suporte timp de cativa ani, cu stoicism.

In primavara anului 2000, o veste cumplita a cazut ca un traznet peste cei ce-l ce il cunosc: Gelu face dializa de trei ori pe saptamana. Si de atunci s-a dezlantuit infernul pentru el, dar si pentru familia lui.

Si au fost sa fie, ani grei, in care pleca dimineata cu salvarea si tacit isi lua ramas bun de la familie si casa, caci nu stia daca se va mai intoarce inapoi. Vazuse destui ca el, care au sfarsit sub ochii lui, chiar in timpul dializei.

El insa se considera un luptator de profesie, deci nu avea voie sa cedeze nici in gand macar. Incerca sa se poarte ca un om normal si reusea deseori. Insa de crizele lui interioare nu stia nimeni, caci isi purta in el insusi durerile si neputintele nespuse si astfel viata lui continua dramatic clipa de clipa si zi de zi, cativa ani care continuau calvarul vietii lui.

Insa a venit o zi de toamna tarzie, care a adus o alta veste neasteptata, dar plina de speranta de asta data: Any, ii va dona un rinichi! Vestea a prins contur intr-o clinica din Cluj. Toti cei apropiati au asteptat cu infrigurare finalul, care printr-o minune nu a fost o drama.

Si uite cum, in timp ce mii de femei de pe mapamond, isi parasesc fara pic de regret partenerul de viata cand acestuia i se intampla ceva ireversibil, Any a fost capabila de o dragoste pana la jertfa, daruind o farama din viata ei, sotului aflat in impas, devenind astfel 'un singur trup' la propriu.

PS. As vrea sa va spun ceva: Gelu este fratele meu drag si Any scumpa si iubita mea cumnata, SARBOAICA, nume care merita scris cu majuscule, in semn de inalta pretuire si dragoste fata de gestul ei, care poate deveni o pilda pentru multi oameni.

Nu pot incheia povestirea fara sa le spun La Multi Ani Fericiti la amandoi, deoarece ei fac un intreg si acest intreg se numeste, Dragoste.

As incheia cu un verset din biblie:Dragostea e mai tare ca moartea!

Am ajuns la final dar lipseste parca ceva? Daa.
Aplauze pentru Any !!!

La Multi Ani Gelucu!
...si nu uita CINEVA acolo sus te iubeste !