
Osana, sus în locuri preaînalte!
Şi azi se cântă-n cinstea lui Isus,
întreg pământul freamătă acuma,
răsună cor de îngeri colo sus.
Pe-un colţ de cer, de unde nemurirea
a coborât în chip de copilaş,
născându-se alăturea de vite,
în Beetleeam,în umilit sălaş.
Cât a iubit Dumnezeu astă lume
atât de mult pe cruce-a suferit,
pe mine sau pe tine, pe mulţi alţii,
pentru noi toţi din slavă a venit.
El, Prinţul vieţii, coborât din astre,
un dar ales, copilul nepătat,
din infinit, călcând printre luceferi
să mântuiască lumea de păcat.
Dar nimenea nu L-a primit în casă
şi nicăieri un loc nu s-a găsit,
pe Domnul Domnilor, al lumii rege,
nevrednici pământeni L-au umilit.
Într-un târziu găsit-a Iosif locul,
un grajd umil, pe-un braţ de paie seci,
acolo-ai vrut şi Te-ai născut, Iubire,
căldură să aduci în inimi reci.
Indiferenţa lumii încă doare,
deşi Te-ai ridicat demult la cer,
tot mai priveşti spre pământeni cu milă,
cuprinzi în ochi tărâmul efemer.
Mai cauţi încă loc de găzduire,
smerit, implori cu suferinţă-n glas,
un colţ să-Ţi dăruim la noi în suflet
şi-n inima un loc pentru popas.
Iar Te cobori din noaptea asta sfântă
în lumea urii plină de tumult,
doar vei găsi locaş pentru odihnă,
căci nu mai vezi nici ieslea de demult.
Păstorii dorm şi nu mai sunt nici magii,
iar cerul este-n nor acoperit.
Isuse, eu n-am aur, smirnă sau tămâie
azi plâng, căci n-am nimic de oferit.
Ţi-ai scris în ochi poeme de iubire,
Mesia, din cetatea lui David,
Tu vrei să mântuieşti întreaga lume,
până ce porţile de har se-nchid.
E seara de Crăciun şi se aude:
Marire–n ceruri, Pace pe pamânt!
iar eu, privesc spre bolta înstelată
şi văd, Isuse, ochi de legământ.
Ah, simt cum inima se frânge-n mine,
cum se preface-n pulbere arzând,
abia de pot sopti printre suspine:
- Eu Te iubesc şi în genunchi căzând,
Te rog să intri-n casa mea sărmană,
e cald si văd o masă pregătită,
căci tot ce am îţi dăruiesc, Isuse,
dac-ai veni, aş fi azi fericită
Să Te primesc, cum n-am crezut vreodată,
că aş putea primi pe cineva,
azi vreau să intri, să Te naşti, Isuse,
şi să rămâi cu mine pururea.
E seara de Crăciun când se aude:
Slavă în cer şi Pace pe pământ!
m-alătur la colind, în zbor spre stele,
să Te ador Copilule Preasfânt.
elena marin elexe