Povestea mea

 Intr-un oraş la poalele unui deal, trăia o familie bogată, dar tare nefericită. De mulţi ani îşi doreau un copil, dar visul lor întârzia să devină realitate. Ei însă nu îşi pierduseră nadejdea şi aşteptau. 
Într-o zi dorinţa le fu împlinită si avură un copilaş tare frumos, care le împlini viaţa în sfârşit.

Plini de bucurie, hotărâră să dea o petrecere la care să invite pe toţi prietenii şi cunoştinţele lor. Zis şi făcut.

Urmară zile obositoare de alergare şi muncă, deoarece totul trebuia să arate perfect, după rangul copilului. Când totul fu gata îşi anunţară prietenii, sa vină şi să petreacă împreună bucuria naşterii fiului lor.

Casa arăta ca un palat plin de lumini şi miresmele bucatelor te dădeau gata..

Invitaţii începură să sosească pe rând şi în curînd nici cuierul nu mai putea fi folosit de mulţimea hainelor aşa ca, musafirii işi puseră hainele pe unde se nimerea sa fie loc.

Petrecerea începu in aplauzele musafirilor exuberanţi şi ţinu până după miezul nopţii.Dansul şi muzica, totul le era pe plac. Platourile cu fripturi, sărmăluţele aburinde, răciturile si cozonacii, dispărură de pe mese lăsând loc tortului uriaş, care era făcut în cinstea noului născut. După ce lumânărelele fură aşezate şi aprinse şi-au adus aminte că trebuie să aducă şi copilul să fie admirat de musafiri şi să i se cânte - Mulţi ani trăiască.

Mama plecă să aducă copilul dar se întoarse repede înfricoşată că nu-l găsea pe nicăieri.Atunci speriat plecă şi soţul s-o ajute.Totul fu zadarnic.Copilul era de negăsit spre disperarea parinţilor care se învinuiau reciproc, pentru lipsa de interes arătată fiului lor. Începură si musafirii să caute prin casă si într-un târziu, copilaşul fu găsit mort, sufocat de maldarul de haine al invitaţilorcare acum se scuzau şi părăseau casa pe rând..

Au înţeles prea târziu că au dat mai multă cinste musafirilor, decât celui sarbatorit şi în loc de bucurie, au cules lacrimi şi regrete.

Asta a fost povestea mea şi vă las să meditaţi la ea. Eu mă grăbesc , deoarece stând aici cu voi la povesti, am rămas în urmă cu pregătirile pentru sărbătoarea de Crăciun, sau mai bine zis "Naşterea Domnului", aşa cum ţin minte că ziceau părinţii mei....
Vă invit să nu uitaţi de Cel sărbătorit!

elena marin alexe