Lacrimile Magdalenei

Ţi-am aşezat pe frunte spinii,
În palme cuie Ţi-am bătut,
Au plâns şi s-au uscat toţi crinii,
Tu m-ai privit şi ai tăcut.

Pe boltă stele ce veghează
În noaptea neagră, s-au ascuns,
Cernite, zorile oftează,
Suliţa-n coaste a pătruns.

De remuşcări sufletul geme
Şi nu se lasă mângâiat,
În inimă-nfloresc dileme,
Sub pleoape lacrimi stau la sfat.

Însingurarea greu apasă,
Speranţa frântă cade-n drum,
Mă prinde dorul de acasă,
Mă scutur de firesc, de scrum.

De când Te-am răstignit Îsuse,
Nisip şi pietre-am adunat,
Noian de rătăciri absurde,
În gânduri m-au abandonat.

Albastrul nu mai e albastru,
Nici crinii nu mai au miros,
Te ung cu mir de alabastru
Şi ochii mei privesc în jos.

Splendoarea jertfei mă-ncovoaie,
Îngenunchez şi mă supun,
Mă spală sângele-Ţi şiroaie,
Durerea mea doar Ţie-ţi spun.

M-asculţi şi mâna Ta se-ntinde
Cu mângâieri şi cu balsam,
O pace tainică se-aşterne,
Sunt fericită că Te am.

Mă ierţi, a câta oară Doamne
Cuvintele pălesc , Tu plângi,
Arunc povara mea de toamne,
Fără cuvinte mă înfrângi.

************************
Plângea Maria Magdalena,
Căci lacrima nu-i mai seca
Dar la picioarele Iubirii,
Inima ei se vindeca.

elena marin alexe

Ziarul de pe Net

 De la începutul lunii Decembrie colaborez cu Ziarul de pe net. Vreau să împărtăşesc cu voi, prietenii mei,  această bucurie, aşa că vă invit să poposiţi  aici pe banca sufletului meu. Vă mulţumesc celor care mă urmăriţi încă. Tuturor vă urez Sărbători fericite şi anul care vine să vă aducă realizări pe toate planurile dar cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

http://www.ziaruldepenet.ro/2013/12/03/o-noua-colaborare-zdpn-scriitoarea-elena-marin-alexe/
http://www.ziaruldepenet.ro/2013/12/03/intoarcerea/
http://www.ziaruldepenet.ro/2013/12/18/ragaz-poetic-graiul-colindelor/

elena marin alexe 2013

Blestemul de la Frăsinei

Poveştile populare se împletesc cu izvoarele scrise. Pe la 1860, la Frasinet, cum se numea pe vremea aceea - nume căpătat de la pădurile de frasini din zonă - se aşezaseră câţiva călugări, întemeind un mic schit. Sfântul Calinic, episcop al Râmnicului la acea vreme, i-a vizitat pe călugări si plăcându-i locul, dar şi  credinţa celor câţiva călugări care aleseseră să-L slujească pe Dumenezeu în adâncul muntelui, s-a hotărât să facă din Frăsinet -  "o insulă de spiritualitate, un loc de tainică rugăciune". A plecat şi s-a întors - spun oamenii locului -  pe nepusă masă,  găsind la Frăsinet, mare orgie, cu felurite mâncăruri şi băuturi, cu muzică şi cu femei... Supărarea i s-a transformat în furie şi a aruncat blestemul.
- Femeile au adus scandalul la Frăsinet. Ele nu mai aveau ce căuta acolo niciodată. Un bolovan mare, având gravat cu litere chirilice blestemul sfântului, a fost asezat la hotarul mănăstirii.

Dar oare sfinţii adevăraţi blesteamă?  Sfânta Scriptură spune altfel:
În evang.Matei cap.5:44 Isus Cristos spune -
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-vă pentru cei ce vă asupresc si vă prigonesc,


Bolovanul de la hotarul mănăstirii a fost înlocuit de câtiva ani cu o cruce mare, albastră, pe care a fost transcris textul sfântului. Tot acolo e amplasată o placă pe care scrie alb pe negru: 
Interzis femeilor.

 Legendele spuse din gură-n gură aduc un iz morbid, despre moartea ciudată a unor femei care au îndrăznit să calce în mănăstire, fiind lovite de blestemul călugărului.

Aş avea doar o nelămurire, cu privire la atitudinea celui ce a blestemat şi a celor ce continuă şi azi să blesteme chiar în faţa camerelor de luat vederi, fără să se sfiiască de conceptul lăsat de Dumnezeu în Sf.Scriptură în Romani capitol 12:14 b. 
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.
Dacă Dumnezeu a zis- Să nu blestemaţi ci să binecuvântaţi, de ce oamenii au ales să schimbe adevarul Lui?
Cred că era suficient să se pună doar oprelişte pentru femei şi atât. Aşa cum de altfel este oprită intrarea femeilor în altar şi nu am auzit ca vreo  femeie să încalce opreliştea bisericească.

Ion Bârlădeanu şi colajele sale

De la gheena de gunoi a Bucurestiului a ajuns la dineu, cu Frumoasa diva Angelina Jolie!

Ion Bârlădeanu pare un artist realizat, deşi până în 2008 trăia printre gunoaie, la marginea Bucureştiului. Astăzi, Bârlădeanu îşi vede visul cu ochii, prima sa expoziţie deschisă publicului larg. Materia primă folosită a fost din revistele vechi si ziarele de prin gunoaie, iar 'penelul' o forfecuţă de care nu se desparte niciodată.
Zeci de colaje pe care le-a creat din bucăţi de reviste, aruncate înainte şi după regimul comunist, sunt scoase la vânzare pentru mai bine de 1000 de euro fiecare.
Pentru artistul de 63 de ani, călătoria de pe străzile Bucureştiului spre galeriile europene a ajuns în punctul culminant, meritele lui sunt recunoscute. "Mă simt ca şi cum aş fi renăscut", povesteşte Bărlădeanu. "Acum mă simt ca un prinţ. Un cerşetor poate deveni prinţ, dar se poate întoarce din nou la sărăcie", a completat artistul.
Că Bârlădeanu a rezistat cu stoicism, trăind printre gunoaie, nu este o surpriză. În 1989, el a fost unul dintre cei care a rămas fără slujbă după revoluţie. În următorii 20 de ani a dormit pe unde a apucat şi s-a hrănit cu resturi de mâncare şi şi-a câştigat existenţa din munci ciudate, totuşi făcea colaje în secret.
"Este un om de la periferia societăţii care a reuşit să se descopere pe sine", a afirmat Alexander Nanău, un director din Bucureşti care a filmat un documentar despre viaţa lui Bârlădeanu pentru HBO. "A fost leneş în sensul bun, doar aşa a putut să-şi pună mintea la contribuţie şi să creeze. El s-a ascuns de o societate în care a refuzat să fie implicat", spune Nanau.
În 2007, Bârlădeanu i-a arătat colajele sale unui artist, Dan Popescu, Uimit, artistul, a sunat la o galerie. Din acel moment zilele lui Bârlădeanu în mizerie erau numărate."Într-o clipă mi-am dat seama că este ceva foarte important, cel puţin pentru România", a spus Dan Popescu, care expune creaţii ale tinerilor mai puţin cunoscuţi. Cu dinţii stricaţi şi o faţă răvăşită de viscolul iernii, Bârlădeanu nu era nici pe departe tânăr, dar anonimatul său nu a mai durat mult.
După şase luni a avut ocazia să-şi expună creaţiile şi a primit un apartament al său şi o dantură nouă. În 2009 şi-a expus câteva din colaje la un târg din Basel. În această săptămână a aterizat la Paris, a văzut cu ochii lui Turnul Eiffel şi a luat masa cu Angelina Jolie, care se afla în oraş la filmări.
O viaţă de om, schimbată, datorită unui talent incontestabil. Colajele lui sunt admirate de iubitorii de artă şi achiziţionate la preţuri ce variaza de la 1000, până la 3000 de euro.
Bârlădeanu se descrie ca regizorul propriilor sale filme şi consideră fiecare colaj ca fiind un film în sine.
Multe dintre colajele explozive au fost create după 1989, dar o parte dintre cele din timpul regimului au fost achiziţionate deja de colecţionari.
Bârlădeanu spune că va continua să muncească indiferent ce crede lumea despre operele sale. "Este ca şi cum ai mânca plăcintă şi sandvişuri. Mă simt împlinit când creez", a spus Bârladeanu. "Dacă aş mai trăi încă o  viaţă, tot asta aş face, iar dacă le-aş putea duce pe lună, le-aş duce".

 „In colajele lui Ion Bârladeanu e evident că e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o poveste care curge frumos, ca sufletul lui. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeste filme, iar el se considera un mare, poate cel mai mare regizor!

Vă invit, să admiraţi câteva din operele pe drept numite aşa, din creaţia acestui român, în care Dumnezeu a pus o uriaşă încărcătură de talent. Merită admiraţia noastră! 

elena marin alexe