Dacă e vineri "Hai la plimbare" la braţ cu poezia!
Astazi Bogdan Onin.
ziduri de piatră, pustii și grele,
tălpi goale alunecă pe lespezi,
scrâșnet pe nisipul omniprezent.
o bătaie slabă în poartă
un geamăt de ajutor...
cetatea se deschide,
lumina și florile
joacă în umbre și culori.
fastul coboară peste străzi,
cântec și o fanfară mărșăluind,
ziduri colorate amețitor
oameni aclamând până la epuizare.
în havuzuri, apa curge,
cântând bogăția.
fumul, pe străzile orașului,
împletindu-se într-un labirint
pentru simțuri,
arome de mirodenii.
oamenii și iubirea lor se cântă,
copiii ascunzându-se în rochii,
chicotind vesel.
parfumuri pierdute în culori și chiote.
drumețul reîntors forțează poarta,
orașul părăsit îl primește cu fior și tăcere.
acum e întuneric unde era lumină,
cresc buruieni în locul copiilor,
pe străzile oamenilor, se aud hienele.
doar culorile zidurilor sunt aceleași,
timpul există doar în mintea noastră,
bolnavă de înlănțuiri voite.