luni, 14 martie 2011

Sub asediu




Am început să trecem prin viaţă, fară sa mai ţinem cont de tot ce ne înconjoară, ţintuiţi în orgolii absurde, de care nu ne putem debarasa. Noi suntem cei perfecţi, cei nevinovaţi, cei talentaţi, cei super destepţi, cei spirituali, cei buni, cei ce pot deschide uşi cu un singur cuvant. Ne place să-i privim pe alţii de sus, să le minimalizăm personalitatea, în favoarea Egoului nostru nesătul.
Uităm un singur lucru. Ziua de mâine nu este sub controlul nostru.
La asta mă gândesc acum de câteva zile, de când Japonia este sub un asediu necurmat şi fortele ei sunt minime.
Cred ca tăvălugul pornit de Dumnezeu, este abia la început şi mai cred că ar fi momentul să ne citim puţin interiorul sufletului şi, poate să facem ceva curăţenie prin inima noastră.

Matei 24.
37. Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.
38. In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39. si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului. 
Mesaj de inimă pentru toţi prietenii mei!  
 
Cei ce mă cunoasteţi cât de cât, ştiţi că nu sunt o fanatică, dar nu pot să nu pun preţ pe adevărul din cuvântul Bibliei şi, să nu-mi pun semne de întrebare asupra vieţii mele pe viitor. Pentru-că vă iubesc, vă îndemn la o cercetare  a propriei trăiri şi gândiri. Merită, căci Isus Domnul Vieţii va veni ca un hoţ, atunci când nimeni nu va şti.

Ce se întamplă acum prin diverse colţuri ale lumii, sunt semne certe că Biblia este Adevăr!


sâmbătă, 12 martie 2011

Muzica de duminică...

Clipe de muzică -Nelu Moţ din Arad. O voce specială. Vă doresc o duminică binecuvântată, tuturor celor care veţi asculta acest moment muzical.

miercuri, 9 martie 2011

Am hotărât


Zilele trecute, am citit pe un blog, un articol care m-a pus pe gânduri.Am adunat , am tras linie şi consider că trebuie să împărtăşesc cu voi rezultatul.

Suntem risipitori cu sentimentele noastre.De cele mai multe ori dăruim ca şi fiul risipitor tot ce avem mai de preţ, în stânga şi-n dreapta cu marinimie necontrolată. Intr-un târziu de vreme, cand  aşteptăm câte un semn minuscul...observam că în ciuda tuturor dorinţelor şi aşteptărilor noastre, nu mai primim nimic, sau aproape nimic. Atunci, abia atunci ochii minţii ni se deschid larg şi pricepem că suntem în zdrenţe, flămânzi , nemângâiaţi, bolnavi  şi trişti.Dar nu oarece tristete, ci o tristete distrugatoare, care cu mii de guri hulpave, rup din noi ramasite ale unui timp ce se scurge alert.Descoperim cu stupoare cruda realitate:
Contul din banca iubirii noastre, unde am depus ani la rând, e gol. E trist să cunoşti sensul cuvântului faliment.
O să spuneţi că nu contează, iar eu o să vă contrazic. Orice clipă pierdută, adânceşte golul din noi.
Când întorşi acasă, în realitate, descoperim că suntem perdanţi, că toată dăruirea noastră a fost  o risipă, că am trait o viaţa de robie, da, robi ai propriilor slăbiciuni. Ne-am risipit prosteşte şi am rămas cu inima aproape golită de frumos, de căldură si că  ne-a mai rămas foarte puţin de dăruit celor ce chiar merită,  o fărâma de suflet...
Am hotărât.
Voi pune mare preţ pe restul ce mi-a mai ramas....O infimă comoară, pe care trebuie să o administrez cu multă înţelepciune. 
De printre norii fumurii, un ochi, mă alintă cu iubire...
Timpul continuă să alerge. Trebuie preţuit!

elena marin alexe- 9 Martie 2011

luni, 7 martie 2011

Păzitorul meu


   Mi-am pus păzitorul  la uşi şi ferestre,
   Când vine străinul degrabă-mi dă veste.


   Speranţa n-o lasă s-alerge smintită   
   Pe aripi de nouri de hoţi fugărită.

   Cu drag mă-nconjoară în văluri de noapte
   Şi pace-mi aduce cu tainice şoapte.

   Când inima plânge şi geme în mine,
   Mă plec în tăcere, m-apropii de Tine.

   Cu braţele-ntinse, cerşesc îndurare
   Căci ştiu că m-asculţi şi-mi dărui iertare.

   Pe sufletu-mi trist, doar Tu-mi pui balsam
   Şi toată nădejdea la Tine o am.

   Când trece furtuna şi-n jur e senin,
   Îmi plec jos genunchii şi-n taină suspin.

   Ce bine-i să merg cu Tine-mpreună,  
   Caci sufletul meu victorii adună.

   Şi lacrima toată o strângi în burduf,
   Cu palmele-mi iei al vieţii năduf.

   De mâna Ta Doamne mă simt ocrotită,   
   De orice-ncercare de greaua ispită.

   În marea-Ţi iubire rămân ancorată,   
  Tu-mi eşti pe vecie prieten şi Tată! 

elena marin alexe              

vineri, 4 martie 2011

Emma Repede ( Moroşan) accidentată!

Vă invit să ne rugăm pentru Emma !

Astă noapte, în jurul orei 00.00, pe DN 17, spre ieşirea din Sieu-Măgheruş  Cristian Repede şi soţia sa, Emanuela, ambii în vârstă  de 24 ani au avut un accident de maşină, în timp ce se întorceau acasă în Bistriţa, de la o seară de evanghelizare. S-ar părea că şoferul a adormit la volan şi a pierdut controlul maşinii, care părăsind carosabilul, s-a răsturnat.  În urma accidentului  Cristi este în afară de orice pericol, însă Emanuela Repede (Moroşan) a fost transportată la Spitalul de Urgenţă, Județean Bistrița.
Luni va fi transportată la Cluj unde i se va face o intervenţie chirurgicală pe coloană.

Fac apel către toţi cei care au credinţă  în puterea lui Dumnezeu, Să ne unim în rugăciune, pentru ca starea Emmei să se  îmbunătăţească. Dumnezeu are nevoie de vocea ei deosebită si noi cei care o preţuim deasemenea.

22. Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui.
23. Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.

Emma, suntem cu sufletul şi inima lângă tine, toţi cei care te iubim şi te preţuim!


Moment de la nunta Emmei. Impreuna cu fiica mea Lidia!

joi, 3 martie 2011

Cinismul "mondialului"

Nu am ceva special contra ţiganilor sau rromilor... că nici nu ştiu cum le place să li se spună.Trăiesc alături de noi oameni deosebiţi care incearcă din răsputeri regenerarea moralitătii naţiei lor şi ii felicit din tot sufletul Doar că am senzaţia ciudată că mafia ţigănească are controlul asupra întregului teritoriu românesc. Mă dezgustă ori de câte ori, aud la ştiri fapte reprobabile pe care aceste clanuri le fac cu o usurinţă care te blochează pur ţi simplu: Trafic de carne vie, cerşetorie cu ajutorul minorilor, crime la comandă şi încă multe ale fapte care te fac să-i ocoleşti, să-i dispreţuieşti.
Zilele acestea urmărind ştirile, mai pe toate posturile de televiziune, a apărut destul de des un personaj care se arăta a fi o victimă extrem de deranjată de camera de arest, din diverse motive. Acest specimen Bercea mondial, cere ieşirea din închisoare, invocând printre altele "sensibilitatea" pe care o simte în arest.
Ei ca să vezi ce bogăţie de sensibilităţi are omu'.
Ca cetăţean al acestei ţări mă întreb, cum de nu au sensibilitati aceşi interlopi, atunci când fac trafic de minori pentru prostituţie, sau când înfig cuţitul în om, când tâlhăresc sau înseală?
Cinismul acestuia se observă clar în fraza învăţată de la avocatul sau - ...îmi dau acea senzaţie dizgraţioasă de caustrofobie...-  fraza asta în gura lui Bercea este ca un inel de aur în râtul unui porc.

Nu o să mă mir dacă va scapa basma curată, după cele 30 zile de arest. Cred ca în ţara asta, ar trebui să se înceapă reforma cu  schimbarea codului penal.
Aşa vom avea mai puţini "mondiali" în libertate.


miercuri, 2 martie 2011

Mergeţi la ghicitoare?



Mai există superstiţii si vrajitorie în vremea noastră iluminată şi care abundă în pregatire? Din nefericire răspunsul este DA!
Nenumăraţi semeni ai noştri, chir şi cei ce au pregatire superioară, recurg de multe ori la diverse forme de ghicire, horoscoape si vrăji imprumutate de la alte popoare, in special de la cele africane.
Mai nou vrajitoria la noi, are o formă inofensivă, ba chiar a preluat tente stiinţifice sau mai grav, religioase. Acest soi de practica ocultista este foarte nociv pentru sufletul omului, dar şi pentru buzunarul lui....
Cine apelează la orice formă de vrăjitorie intră in conflict cu Dumnezeu şi provoacă conştient sau inconştient pe Satana să-l ajute.Atunci Dumnezeu se îndepărtează de acel suflet.
A folosi Biblia pentru scop de vrajitorie este o blasfemie adusă divinităţii. 

 Deuteronom 18.

9. Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora.
10. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor,
11. de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti.
12. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta.
13. Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau.
14. Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul Dumnezeul tau nu-ti ingaduie lucrul acesta. 

 Părerea mea este, că ar fi bine să ne ocupăm mai mult de timpul prezent, care
ne aparţine şi să-I lăsăm lui Dumnezeu viitorul vieţii noastre destul de incert si imprevizibil pentru noi, dar foarte bine ştiut de El.







1 Martie

Dintr-o eroare am sters  postarea  dedicata voua "PRIETENILOR MEI"...Se mai intampla. Va multumesc tututrar celor care ati lasat aici un gand, o vorba, un sentiment. Cu respect Elena.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Frumuseţe la superlativ!

Lăsaţi-vă privirea şi sufletul să parcurgă frumuseţea absolută creată de Dumnezeu pentru om.Nu veţi regreta. 
Vă doresc vizionare plăcută şi o duminică plină de pace şi har!

  
 Psalm 104

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule,
Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!
2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.
4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.
11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.
12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.
14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:
15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.
16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.
17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.
24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.
25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.
30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.
31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!




joi, 24 februarie 2011

Drumul inimii...

 Dacă e vineri "hai la plimbare" la braţ cu poezia!


Pe unde-mi calcă piciorul
Mă strecor cu binişorul
Vântul să mă înconjoare
Noaptea să nu mă doboare

Cât o fi iarna de lungă
Lacrima să nu m-ajungă
Tristeţea să nu mă doară
De-o fi zi sau de-o fi seară

Mâna Ta să mă susţină
Peste ochi toarnă-mi lumină
Iartă-mi gândurile rele
Urcă-mă mai sus de stele

Peste inima-mi rănită
Lasă-Ţi  mila  înmiită
Şi balsam de bucurie
Şoapta dulce s-o învie

Cu privirile senine
Seara-n văluri negre vine
Uşurel o prind de mână
Când cu ziua se îngână
elena marin alexe

luni, 21 februarie 2011

EXCEPŢIONAL!!!

O voce de excepţie, ba mai mult, aş putea spune -UN FENOMEN!
Narcis.Ianău un tanar de 16 ani din Bacau, binecuvântat de Dumnezeu cu un timbru vocal foarte rar, a uimit asistenţa şi milioane de telespectatori.
„Chiar dacă pot să cânt și tonalități joase, cel mai simplu mi se pare să cânt ca și contratenor. Nu fac niciun efort pentru asta. Pur și simplu sunetele îmi ies în mod natural, firesc", a afirmat adolescentul de 16 ani.
Vă rog să-l ascultaţi cântând. Pe mine m-a emoţionat până la lacrimi.




sâmbătă, 19 februarie 2011

COSULEŢUL CU MERE DE AUR...

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 

4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. 

6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apăsare si judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 

9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Işi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trai multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe mulţi oameni într-o stare dupa voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împarţi prada cu cei puternici, pentru-că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor farădelege, pentru că a purtat pacatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi. 

marți, 15 februarie 2011

Focul lăuntric


La flacăra focului lăuntric,
degetele prind să se dezgheţe
încet şi sigur.
Unul câte unul, furişându-se
printre gânduri ce ard,
ademenesc raze de lumină,
le trec prin lacrima sufletului,
dăruindu-le slovei
întru aducere aminte.
Doamne, câte raze
au fost furate
şi focul încă mai arde,
degetele ademenesc,
lacrimile nu s-au uscat,
iar slova e mai vie ca oricând,
la flacăra focului lăuntric.
elena marin alexe

sâmbătă, 12 februarie 2011

Zu dă panică la etnobotanică....

ŞI EU IUBESC VIAŢA! - elena marin alexe
Motto- Am fost creaţi după chipul Lui, frumoşi la chip şi suflet. De ce să ne pângărim trupurile cu plăsmuiri care ne pot aduce moartea înainte de vreme? Dacă tinerii noştri nu pot întelege asta, haideţi să-i ajutăm!

Mă alătur simbolic, celor care în ziua de 14 Feb. se vor aduna în Piaţa Victoriei, într-un protest care se doreşte a fi un semnal de alarmă, pentru a deschide ochii şi urechile insensibile ale guvernanţilor, în grava problemă a folosirii plantelor etnobotanice la scară largă,de catre copiii şi tinerii români. Să spunem NU  hotărât magazinelor de vise din toată ţara.
Dacă aş locui în capitală, as fi acolo fizic fără nicio îndoială, dar deoarece locuiesc în provincie, am ales să susţin prin acest anunţ protestul care va avea loc 'de ziua îndragostiţilor americani'.


Este o mare neruşinare, ca unii negustori lipsiţi de scrupule, să se îmbogăţească pe seama tragediei unor familii, sub protecţia legilor extrem de permisive  din Romania anilor noştri.

Felicitări organizatorilor, dar şi tuturor participanţilor!

miercuri, 9 februarie 2011

Lacrima de la miezul nopţii

Am alunecat
pe lacrima de la miezul nopţii
şi visul speriat
s-a trezit în coşmar
pentru o clipă.
Atunci, degetele din perdeaua norilor
tremuratoare
şi încărcate de milă,
au şters urmele
deziluziei,
iar nădejdea aruncată pe umeri,
ma ajutat 
să cobor
în zâmbetul soarelui,
din zorii unei zile promise,
dar ne-ncepute încă.

elena marin alexe.

luni, 7 februarie 2011

Saraci si totusi atat de bogati!

 Multumesc Tudore! http://tu26dor.blogspot.com
"Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
  Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
  Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
  Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu. Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...
  A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
  Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
 Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
  Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci. Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
  N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră.
Multumesc pentru fotografie!
 N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă... Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...
      84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică... "







Aceasta intamplare am preluat-o de pe blogul lui Tudor, caruia ii multumesc din suflet pentru acceptul de a o posta si eu.
Pur si simplu ma simt ravasita dupa ce am lecturat-o.Incercati si voi.Este o adevarata lectie de viata! 
Va doresc o saptamana binecuvantata!
Elena.

vineri, 4 februarie 2011

Dă-mi mâna iarnă...


Dacă e vineri, Hai la plimbare cu poezia la braţ...

Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum,
Prin vălul nopţii ce ne împresoară,
Pe dalbele poteci, tăcute-acum,
Să alergăm până la primăvară.

Cutreierând pe munţi şi prin abis
În frumuseţi de sine grăitoare,
Vom transforma dorinţele în vis
Şi albul tău în magică splendoare.

Ne vom plimba ascunse-n adieri,
Din când in când oprindu-ne pe cale,
Să  mângâiem  cu gândul primăveri
Şi s-o pornim pe-alei, paşind agale.

Când florile vor fi-nflorit demult,
În sărutarea vie-a dimineţii,
Te voi opri din drum, ca să ascult
Poveştile din vremea tinereţii.

Şi-apoi, când soarele indragostit,
Va mângâia şi munte şi genune,
Îmi voi aduce darul meu rostit,
Într-o eternă caldă rugăciune.
elena marin alexe

miercuri, 2 februarie 2011

Dimineata devreme...


„Îmi place starea de continuă devenire, cu o ţintă în faţă şi nu în spate.”
G.B. Shaw

Am deschis si azi loc luminii care s-a strecurat hoteste printre pleoapele grele de somn.Vrand -nevrand ferestrele s-au luminat si stralucirea de basm a zapezii mi-a binedispus inima.
Dupa o discutie cu Tatal m-am linistit. Sunt fiica de rege si nu un rege oarecare ci Regele Regilor! Bucuria mi se intipareste pe chip, ca o scriere din vechime, semn cu semn, pana ajung sa disting intregul mesaj:

„Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”
Ieremia 31:3

Linistita sorbind cu placere cafeaua de dimineata, imi las privirile sa alunece pe geam spre gradina...Adorabila iarna asta!