De cate ori revad filmul, ma scutur parca de nimicnicia vietii.Imaginea Titanicului in noapte, atat de imens si totusi atat de neajutorat, inghitit in miez de noapte de apa neagra si inghetata a oceanului lacom nesatul parca, ma infioara si ma face sa inteleg si mai bine, vorbele lui Solomon: totul este desertaciune si goana dupa vant!
Si chiar daca nu ne place sa recunoastem ,viata noastra in mare parte este doar, goana nebuna si absurda, in cele mai delicate situatii, in care nu ne mai gandim cat de trecatori suntem si ce repede ne apropiem de vesnicie.
Zilele noastre se micsoreaza din ce in ce mai mult, sau asa le percep eu de ceva vreme. Abia se lumineaza de ziua, ca a si venit nevazuta noaptea, sau acum ma bucur de sarbatoarea Invierii si pana ce ma dumiresc mai bine, ma trezesc cu firele de beteala printre degete, ornand bradutul de Craciun iar cand realizez ce iute a trecut timpul incep sa ma gandesc la viata mea ,cu mai multa seriozitate.
Intr-adevar nimic nu rezista timpului si orcat ar fi de puternica o lucrare, sau o fiinta , vor dispare inevitabil mai devreme sau mai tarziu. Concluzia nu poate fi decat una singura: totul in lumea asta este trecator .
Imi place sa cred ca exista o alta lume in care timpul sa numai fie masurat in clipe si in care bucuria sa se contopeasca armonios cu vesnicia, alungand pentru totdeauna efemerul .
Acest articol este scris in cadrul concursului "Asul de romb".
In afara de mine vor mai participa si: Geocer, Simion Cristian, Gamalia, ElenaMarinAlexe,Turisticus. Daniel Mihai, Iulia, Florin
Daca v-a placut articolul, ma puteti vota pe blogul lui Florin:http://spunetitacerea.blogspot.com/
O seara senina prieteni!
PS. va rog sa nu ma votati !Vorbesc serios.























