Drama unui nume

O nouă descoperire, face vâlvă în presa română: Valentin Ceauşescu are o fiică în vârstă de doar 14 ani, născută după revoluţie.
Fetiţa poartă numele bunicii ei după tată, Alexandra.Tatăl ei a ţinut-o departe de ochii presei, ocrotind-o de drama unui nume nefast. Mă întreb şi vă întreb,ce vină are micuţa ca aşa a vrut Dumnezeu să se nască din spiţa neamului unui dictator ?
Acum va fi vânata de toţi şacalii din presa română şi nu numai.
Oare ce parinte nu ar fi procedat la fel ca Valentin, să-si protejeze fiica de ghearele unei prese avidă doar de scandaluri?
Ştim cu toţii că presa română, cu mici excepţii s-a dedulcit la vulgaritate şi scandaluri promovând urâţenia abssolută.
Este deajuns să treci pe lângă un chioşc de ziare, ca să-ţi dai seama de vulgaritatea, agramaţilor care se lăfăie pe primele pagini, sub ochii trecătorilor..
Şi când deschizi televizorul, eşti asaltat de emisiuni de prost gust, agresivitate  si vulgaritate in exces.
 De parcă noi românii nu am avea cu ce să ne lăudăm.
Avem bineânteles,foarte mulţi oameni valoroşi, dar ei nu au loc pe primele pagini ale presei române.Ca să apari în paginile ziarelor trebuie sa fii: hoţ, fufă, beţiv, criminal, homo sau vre-un politician corupt ori cazut din graţiile presei şi te-ai facut cu un articol şi o poză în ziar. Cât despre restul oamenilor cu valori adevarate: Drum bun în anonimat!

Tristă a ajuns ţara mea. Doamne ai milă de poporul român!

Cosuletul cu mere de aur

 [cum mai trece timpul]

Psalmii 90

1.  Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.
2. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!
3. Tu intorci pe oameni in tarana si zici: "Intoarceti-va, fiii oamenilor!"
4. Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
5. Ii maturi ca un vis: dimineata sunt ca iarba care incolteste iarasi:
6. infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca.
7. Noi suntem mistuiti de mania Ta si ingroziti de urgia Ta.
8. Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre si scoti la lumina fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam.
11. Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?
12. Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!
13. Intoarce-Te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai!
14. Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli.
15. Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea!
16. Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta, fiilor lor!
17. Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!

Ion Bârlădeanu şi colajele sale

De la gheena de gunoi a Bucurestiului a ajuns la dineu, cu Frumoasa diva Angelina Jolie!

Ion Bârlădeanu pare un artist realizat, deşi până în 2008 trăia printre gunoaie, la marginea Bucureştiului. Astăzi, Bârlădeanu îşi vede visul cu ochii, prima sa expoziţie deschisă publicului larg. Materia primă folosită a fost din revistele vechi si ziarele de prin gunoaie, iar 'penelul' o forfecuţă de care nu se desparte niciodată.
Zeci de colaje pe care le-a creat din bucăţi de reviste, aruncate înainte şi după regimul comunist, sunt scoase la vânzare pentru mai bine de 1000 de euro fiecare.
Pentru artistul de 63 de ani, călătoria de pe străzile Bucureştiului spre galeriile europene a ajuns în punctul culminant, meritele lui sunt recunoscute. "Mă simt ca şi cum aş fi renăscut", povesteşte Bărlădeanu. "Acum mă simt ca un prinţ. Un cerşetor poate deveni prinţ, dar se poate întoarce din nou la sărăcie", a completat artistul.
Că Bârlădeanu a rezistat cu stoicism, trăind printre gunoaie, nu este o surpriză. În 1989, el a fost unul dintre cei care a rămas fără slujbă după revoluţie. În următorii 20 de ani a dormit pe unde a apucat şi s-a hrănit cu resturi de mâncare şi şi-a câştigat existenţa din munci ciudate, totuşi făcea colaje în secret.
"Este un om de la periferia societăţii care a reuşit să se descopere pe sine", a afirmat Alexander Nanău, un director din Bucureşti care a filmat un documentar despre viaţa lui Bârlădeanu pentru HBO. "A fost leneş în sensul bun, doar aşa a putut să-şi pună mintea la contribuţie şi să creeze. El s-a ascuns de o societate în care a refuzat să fie implicat", spune Nanau.
În 2007, Bârlădeanu i-a arătat colajele sale unui artist, Dan Popescu, Uimit, artistul, a sunat la o galerie. Din acel moment zilele lui Bârlădeanu în mizerie erau numărate."Într-o clipă mi-am dat seama că este ceva foarte important, cel puţin pentru România", a spus Dan Popescu, care expune creaţii ale tinerilor mai puţin cunoscuţi. Cu dinţii stricaţi şi o faţă răvăşită de viscolul iernii, Bârlădeanu nu era nici pe departe tânăr, dar anonimatul său nu a mai durat mult.
După şase luni a avut ocazia să-şi expună creaţiile şi a primit un apartament al său şi o dantură nouă. În 2009 şi-a expus câteva din colaje la un târg din Basel. În această săptămână a aterizat la Paris, a văzut cu ochii lui Turnul Eiffel şi a luat masa cu Angelina Jolie, care se afla în oraş la filmări.
O viaţă de om, schimbată, datorită unui talent incontestabil. Colajele lui sunt admirate de iubitorii de artă şi achiziţionate la preţuri ce variaza de la 1000, până la 3000 de euro.
Bârlădeanu se descrie ca regizorul propriilor sale filme şi consideră fiecare colaj ca fiind un film în sine.
Multe dintre colajele explozive au fost create după 1989, dar o parte dintre cele din timpul regimului au fost achiziţionate deja de colecţionari.
Bârlădeanu spune că va continua să muncească indiferent ce crede lumea despre operele sale. "Este ca şi cum ai mânca plăcintă şi sandvişuri. Mă simt împlinit când creez", a spus Bârladeanu. "Dacă aş mai trăi încă o  viaţă, tot asta aş face, iar dacă le-aş putea duce pe lună, le-aş duce".

 „In colajele lui Ion Bârladeanu e evident că e foarte important efectul plastic, dar există tot timpul o poveste care curge frumos, ca sufletul lui. Nea Ion nu le numeşte colaje, le numeste filme, iar el se considera un mare, poate cel mai mare regizor!

Vă invit, să admiraţi câteva din operele pe drept numite aşa, din creaţia acestui român, în care Dumnezeu a pus o uriaşă încărcătură de talent. Merită admiraţia noastră! 

elena marin alexe

Clipe de vesnicie...

Foto:Simona Oneţ  

Mi-am pus nadejdea-n Tine

Dedic aceasta melodie in interpretarea Emmei, o fata cu voce minunata, unor dragi prieteni, care trec printr-o perioada dificila. Ascultati-o caci nu veti regreta.
Va doresc o duminica plina de dragostea Domnului!

Lăcrimând peste visuri

Dacă este vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia !

Cu molatice braţe
mă-nfăşoară discret
dimineaţa
În satin alb ca neaua
mă-nvaluie tainic
azi ceaţa

Prin gându-mi hoinar trece
nestatornic şi trist
zenitul
Pe buze-mi odihneşte
pecete de aur
Cuvântul

Înţeleptul, duiosul
mesager al forţei
divine
Ochii abia îl zăresc
prin bezna tăcută
din mine

Lăcrimând peste visuri
prin făgaşuri luciri
pribegesc
Inundaţi de lumină
uimiţi de miracol
privesc

elena marin alexe

De toamnă

Coboară iar toamna pe uliţa mea

Cu pasul uşor legănat

Prin palme ascunde comoară de stea

Din zare de cer adunat

În aer miresmele fac hore mari

Sărută şi cer şi pământ

Iar merele coapte-şi plec fruntea spre zari

Şi vezi o livadă plângând

E-un haos plăcut amalgam de culori

Şi vântul colindă voios
Când raze de soare tiptil cad pe flori
El faţa-şi ascunde milos


Sub vişin pe bancă m-aşez suspinând
Of, iarba e tristă şi ea
Iar zilele-aleargă de zor într-un gând
S-apropie iarna cea grea

Şi totuşi cu câtă splendoare şi fast
Se plimbă azi toamna pe-alei
Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast

De verde si roşu-n condei

Aromă şi gust caruselul divin

De galben cât ţine zarea
Buchet de miresme pe cerul senin
Discret iţi i-a răsuflarea

Privirile-mi cad pe salcia verde

Şi-un gând se ridică mai sus

Pe aripi de dor azi sufletu-mi crede

Cuvântul ce-aşteaptă nespus

  elena marin alexe

O nouă viaţă!

 Robert Emanuel Alexe este cel mai tânar membru al clanului Alexe.! Ne bucurăm pentru el şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru asemenea dar si il rog sa binecuvânteze familia fiului meu.

Şi eu şi nepoţelul meu vă dorim un sfarşit de săptămână în pace , bucurie si dragoste!

Un dar primit de la Sandra Veneziani! 

Multumesc Sandrita ! Obrigado

Cântecul potirului

 Daca e vineri, "Hai ala plimbare" la brat cu poezia ! Azi va propun Nichifor Crainic. 
                                                                                         

Când holda tăiată de seceri fu gata         
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice-n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Că pâinea, dând abur cu dulce miros
Părea că e faţa lui Domnu Cristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă, mamă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-i povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicu şi tata
În joc de călcâie sfărmând nestemate
Ce lasă ca rana şiroaie-spumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n vie şi frânge-te-n pâine,
Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu.

La cererea unei cititoare  ma simt datoare sa revin cu cateva amanunte din biografia lui Nichifor Crainic, pe care am gasit-o pe google.

Ion Nichifor Crainic (născut Ion Dobre la 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca — d. 20 august 1972, Mogoșoaia lângă București) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, editor, filosof (creator al curentului gândirist), și teolog român.

Dumitru Staniloae  îl descrie pe Nichifor Crainic cu urmatoarele cuvinte: ”Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca moderna a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt ?i ocolit al speciali?tilor, prezentînd-o, într-o forma impunatoare, aten?iunii generale a lumii intelec­tuale.... Nichifor Crainic înnoie?te prin reactualizarea tradi?iei într-o teologie care se mul?umea cu cîteva coji din aceasta tradi?ie, primite pe calea ?i de multe ori prin inter­pretarea ocolita a teologiilor apusene”, savîr?ind “o adevarata restaurare a teologiei române?ti în duhul ortodox”[2]

Un vis împlinit

Astăzi pot afirma că mi-am văzut visul cu ochii. Scriu poezii, poveşti si proză scurtă de pe la 14 ani, dar cu cât trecea timpul, cu atât speranţele mele de a-mi vedea ceva tipărit scadeau.Încetasem să mai sper în vreo posibilitate în acest sens. Doar că CINEVA ACOLO SUS MĂ IUBEŞTE!

Datorită unor oameni minunaţi, cu un caracter special la purtător, respectiv Geanina si Cristian Lisandru,care m-au invitat sa fiu membră a Cenaclului literar Amprente Literare, mi s-a împlinit şi acest vis. Mulţumirile mele se indreaptă mai întâi către Dumnezeu, Cel ce m-a dăruit cu harul scrisului.Mulţumiri aduc Geaninei si lui Cristian Lisandru pentru care am tot respectul, copiilor mei si soţului meu care m-au sustinut si in mod special nepotilor de la Cluj, Andreea, Emi si Alexandra, care m-au încurajat să scriu spunându-mi mereu că sunt mândri că au aşa bunică bloggeriţă ;)

Deasemenea vă mulţumesc şi vouă dragii mei prieteni din virtual care mă urmăriti de ceva timp. si apreciaţi cele scrise de mine pe acest blog.

Tuturor celor amintiţi mai sus, vă doresc toate binecuvântările lui Dumnezeu, căci ce binecuvântează EL binecuvântat rămâne! 

PS.Ştiţi ce voi face acum după ce am terminat de scris? Voi îngenunchia să-I mulţumesc Lui pentru bucuria de azi.

Vali Sterian

Daca ar fi trait azi Vali Sterian ar fi implinit 58 de ani. Eu l-as numi crinul revolutiei, un cantautor care din nefericire a murit de cancer in anul 2000.
Sa ne amintim de el...Mie personal muzica lui mi s-a lipit de inima pentru totdeauna.

Arabesc de toamnă

Pe unde umbli toamnă doinită de mesteceni 
Şi plânsă pe răcoarea ce tremura-n amurg?
La margine de lume cântată de luceferi,
Sau in adânc de suflet, când lacrimile curg.

Ce taină te-nconjoară şi îti îmbrăţişează
Fermecătoarea haină de galben călător?
Ard stele si miresme pe roua ce oftează,
Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor.

Opreşte-ţi alergarea, rămai măcar o clipă,
Să îti sărut hlamida din foc mistuitor.  
Şi mii de candelabre s-aprind pe bolt-albastră,
Pe arabescul nopţii te cheamă al meu dor.

elena marin alexe 

..............................................................................................................................................................

Blogul Zilei

Va invit sa cititi: Un cuvant bun 

http://rodicabotan.blogspot.com 

Premiul Prieteniei

Azi Premiul Prieteniei merge spre Satu-Mare la Ionel Mesaros 
http://ionelmesaros.blogspot.com

Cred ca prietenul meu satmarean nu va fi asa surprins de Premiul Prieteniei deoarece am toate motivele sa il acord din toata inima.Mentionez ca acest premiu apartine blogului Hai la plimbare si este personalizat el fiind acordat doar celor pe care eu ii consider prietenii mei..
Inca de cum am pasit pe blogul sau personal, am fost uimita placut, de sinceritatea si seriozitatea cu care se prezinta prietenul meu, Ionel.
Blogul sau este de la distanta un blog cu tenta politica serioasa, dar si artistica  presarat pe alocuri cu romantism de calitate. Este un bun familist si asta m-a facut sa-i acord si mai multa incredere.
Cat despre caracterul sau de adevarat iubitor de Dumnezeu nu mai spun eu nimic, deoarece blogul sau vorbeste indeajuns.M-a cucerit cu sinceritatea postarilor lui, spunand lucrurilor pe nume, dar si cu fidelitatea cu care merge adeseori"la plimbare".Comentariile lui nu sunt de convenienta si se vede ca ii place sa citeasca pe aici..
Ma bucura intotdeauna cand ' il vad ' printre comentatorii mei.
Merita toata prietenia si respectul meu.


Dumnezeu sa te binecuvanteze Ionel Mesaros!
Premiul Prieteniei merge mai departe spre mai vechi sau mai noi prieteni. 

A iubi toamna

 Dacă e vineri, hai la plimbare la braţ cu poezia lui A.Paunescu!

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.

.....................................................................

Blogul zilei!!!

Va invit sa cititi: CINE-L PRIMESTE..

http://miki-ganduripentrufiecarezi.blogspot.com

Din lucrările mele

Rugă - Ulei pe pânza- elena marin alexe- 2005.

16 ani, cu bucurie..

Astăzi e ziua ta de naştere Ana Eliza Alexandra! Aş vrea să-ţi spun multe vorbe frumoase dar cred ca tu ştii mai dinainte ce sentimente am eu pentru tine , draga mea nepoţică dragă si nepreţuită!

Te-ai născut într-o zi frumoasă cand toamna a invăluit pămantul cu aromele  şi cu bogaţia de culori neasemuite  altui anotimp. Iţi doresc :

La Mulţi Ani!!!  Prinţessina te iubesc mult şi fie ca Dumnezeu să te binecuvănteze!

Ştiu că-ţi place mult Kempf , aşa ca asta e dedicaţie pentru tine draga mea!

Cu pălărie

Pălăria a devenit indispensabilă multora dintre noi, atât femeilor cât şi bărbaţilor, mai ales acum când toamna şi-a făcut apariţia fără să ne anunţe in prealabil. Fie că ne place fie că nu, trebuie să ne adaptăm repede din mers..Dar eu ca o iubitoare a frumuseţilor toamnei, vă propun să vă găndiţi că acest superb anotimp[ cât o mai fi] aduce cu el şi o bogăţie specifică : ciuperca de pădure.
Vă invit să vă puneţi pălăria şi să mergem la cules ciuperci.

Am o reteta de la bunica mea pe care v-o daruiesc.

I kg. aprox. ghebe [sau alte ciuperci] se spala  si se pun la fiert. Se scot si se toaca marunt sau felioare mici si de pun intr-o tigaie cu doua cepe tocate marunt sa se rumeneasca putin in ulei. Se adauga marar si partunjel cat doriti[ bine tocat] , si o canita cu apa si se lasa cam 3-4 min pe foc.
Intr-un castronel se pune mujdeiul de la o capatana de usturoi, peste care adaugam un pahar de smantina amestecand usor pana se omogenizeaza. Sare dupa gust. Se toarna compozitia peste ciuperci si se mai lasa 2 min. Se presara pe deasupra cateva frunzulite de partunjel ca ornament.
Mnnea, ..mnnea, ce bunatate!

Aşa-i că vă place toamna?

Gând de toamnă

 Dacă e vineri,  Hai la plimbare cu poezia la braţ!

Când cerul tace-nrourat

Cuprins de întristare

Scăldat în haina ploii reci

Aştept cu-nfrigurare

O rază unică de-o vrea

Inima să-mi atingă

Pe calea gândului fugar

O clipă să prelingă

Şi-nvăluind tristeţi şi dor

Să-mi mai aduc aminte

Aroma toamnelor cuminţi

Trăite înainte  

elena marin alexe

VOCI DE AUR

În memoriam- Freddie Mercury

Atenţie părinţi !

Caracterul uman se formează încă din primii ani de viată.Parinţii au o mare influenţă asupra formării acestuia, aşa că trebuie să acordaţi importanţă maximă creşterii copiilor .
Privind structural. fiecare latură a caracterului este formată din mai multe "cărămizi", pe care noi parinţii le aşezăm cu grijă in zidul caracterului copilului nostru. Aş enumera doar câteva din cele mai importante "învaţături" :
Adevarul
Credinţa în Dumnezeu
Recunoaşterea greşelii
Necesitatea de a cere iertare in diverse situaţtii
Respectul reciproc
Eliminarea rasismului, promovând egalitatea diverselor etnii
Spiritul de echipă
Modestia
Bunătatea
Mil,
Dragostea
Prietenia
Recunoştinţa ,etc.

Sub nici o formă nu trebuie hrănit ego-ul copilului, prin slogane gen: eşti cel mai bun, eşti cel mai deştept, eşti cel mai talentat..deoarece copilul işi formează o falsă autocunoaştere care îi poate devia caracterul sau îi poate dezvolta orgoliul, iar când succesul nu va fi la aşteptările maxime, va avea un mare eşec traumatizant si definitiv.
Putem întări moralul copilului spunându-i astfel: poţi fi cel mai bun, , e bine să te străduieşti mai mult..sunt alături de tine!
Putem încuraja copilul fără să-i inoculăm ideea că el este 'buricul pămîntului'. 

Şi nu uitaţi, ce semănaţi in copiii vostri, aceea veţi culege!