luni, 21 iunie 2010

Scrisoare catre urmasii mei

  Poetul ADRIAN PAUNESCU este foarte bolnav! Diverse ziare scriu ca Poetul se pregateste de sfarsit. Trist este ca "Apun stelele"oameni buni , dragii mei prieteni. Ne moare lumina pic cu pic si culmea este ca 'intunericul' se mareste tot mai mult. Imi pare rau , nu pot sa mai scriu cu amanunte.Simt ca doare  si oricum nu pot face ceva..decat ma voi ruga si mai mult pentru el, pentru autorul nemuritoarelor poeme dintre care unele,  au smuls lacrimi din ochii romanilor: Repetabila povara, Ruga pentru parinti..   Ma voi ruga asa:
Doamne ocroteste-l pe Adrian Paunescu 
Doamne ocroteste-i pe romani!
V a invit pe cei care doriti sa ne rugam impreuna pt.sufletul sau de MARE OM, MARE POET.

elena marin alexe.21 iunie 2010.

 Scrisoare catre urmasii mei

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.
ADRIAN PAUNESCU.
Preluare din Jurnalul National

32 de comentarii:

Zenna spunea...

Am văzut şi eu pe Antena 1 şi nu mi-a venit să cred! M-a întristat atât de mult acea ştire, m-a lăsat fără cuvinte. Pentru mine, acest om este o mare valoare, un geniu. Îi ador poeziile! :(

raza de soare spunea...

il regretam de pe acum si nici nu s-a stins inca steaua...poate ar fi mai bine sa speram inca, chiar daca suntem siguri ca speranta nu-si are temei, ea ne ajuta sa depasim momentele dificile...

Cristian Lisandru spunea...

Mare tristeţe. Chiar dacă au apărut deja unii care îl înjură. Oricum nu ştiu să facă altceva... Asta este. Unii trăiesc numai pentru a-i înjura pe alţii...

FleurduMay spunea...

Sper sa nu se duca si dansul, au plecat atatia oameni mari, nu e drept:(. O sa ma rog pt dansul.

Geanina Lisandru spunea...

Ne batem joc cu bună ştiinţă de valori, le umilim, le prigonim, le determinăm să se retragă în cel mai jalnic mod. Adrian Păunesc este un OM de VALOARE, lasă în urma sa opere literare de excepţie.

Ce mai este de zis?

Pur şi simplu murim încet şi sigur.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

Danube Daughter spunea...

Si eu am cantat mereu cu lacrimi in ochi Ruga pentru parinti si altele... Ma intristeaza sa aflu ce i se intampla si o sa ma gandesc la dansul cu mult pozitivism ca sa ii trasnmit energia!

ARIPI DE FLUTURE spunea...

e pacat cum ne amintim de oamenii valorosi cand ii pierdem sau suntem pe cale sa i pierdem, acum probabil va fi vuiet la tv

elena marin-alexe spunea...

Zenna-
Ma doare sufletul...si desi estee tarziu in noapte..nu pot dormi..

elena marin-alexe spunea...

raza de soare-
Regret caci stiu ce fel de om este, el daca a declarat ca este aproape de plecare...nu minte.

elena marin-alexe spunea...

Cristian Lisandru-
Ma intreb de ce el si nu o nulitate care face umbra pamantului degeaba?

elena marin-alexe spunea...

FleurduMay-
Hai sa ne rugam!

elena marin-alexe spunea...

Geanina Lisandru-
Asa ne este neamul ..blestemat sa ingroape stelele care ard..

elena marin-alexe spunea...

Danube-
Roaga-te pentru el sa-i fie Domnul aproape. Uneori gandirea pozitiva nu te ajuta nici pe tine , dar pe altul aflat in depresie...

... spunea...

Regret situatia domnului Adrian Paunescu!
Pe langa boala care-i macina trupul,un om de spirit, ca domnia sa ,sufera si din cauza nenumaratelor nedreptati la care este supus poporul roman.
Il doare umilirea sa si a semenilor.Il deranjaza tradarea "prietenilor".Dansul nu poate ramane indiferent la nenorocirea care s-a abatut asupra Romaniei.
Sper sa aiba puterea sa treaca peste aceste obstacole si sa-l avem inca mult timp alaturi de noi!Avem mare nevoie de oameni de spirit rasati care sa ne ofere o "gura" de oxigen prin operele lor,dar mai ales prin via lor prezenta !
In tara asta ,au ramas putini patrioti.Dragostea de tara se confunda ,tot mai des,cu o manifestare plenara a ipocriziei.
Va doresc o zi frumoasa!
Dumnezeu sa ne ajute!

Simina spunea...

Mare poet, mare suflet, mare patriot...
Dumnezeu sa-l ocroteasca!

Kalliope spunea...

am sa-l plang... am plans dupa Paler si la o varsta destul de inaintata am ajuns sa-l plang pe Nichita Hristea Stanescu care dupa ce a murit acuma 27 de ani, eu l-am plans acuma cateva luni caci mi-am dat seama ca viata mea fara cuvintele lui nu ar fi avut sens... Spre rusinea mea nu l-am citit in totalitate pe acest domn Paunescu, dar o voi face si cu siguranta voi varsa lacrimi...

elena marin-alexe spunea...

ARIPI DE FLURURE-
Suntem interesati mai mult de materie dacat de spirit.

elena marin-alexe spunea...

...-
Patrioti si iubitori de oameni.Asta ar trebui sa demonstram ca suntem. Fara ipocrizie si cu inima curata va invit sa ne rugam pt.Poet.

elena marin-alexe spunea...

Simina-
Dumnezeu sa-l binecuvanteze cu marea mila Sa.

Ao toque do Amor spunea...

Bom dia!
Elena, vim agradecer sua visita, suas palavras de conforto e dizer que tem uma lembrança pra voce no toque
obrigada!
san

CAZACU GHEORGHE spunea...

Domnul Dumnezeu are Grija de Poetul Nostru , si Sa ne rugam cu totii pentru sanatatea poetului , In special eu mam rugat ca domnul sa-l ocroteasca .

Va salutam cu toata Stima Doamna ,Si mai ales ca cunosc locurile de unde proveniti eu am neamuri in judetul Vrancea in comuna GUGESTI..

Locasuri de neuitat!.

elena marin-alexe spunea...

kalioppe-
Cred ca Dumnezeu are drept de veto asupra creatiei sale, dar e minunat ca ne putem ruga unii pentru altii.Noi atat putem face Marius si tu stii bine ce zic, deoarece ai crescut la scoala duminicala a pastorului Dugulescu. Hai sa ne rugam ca Dumnezeu sa-l mantuiasca si sa-i scrie numele in Cartea vietii.
Nu mai stiu nimic de tine si Karin...ce mai faceti?
O seara cu pace si harul lui binecuvantat sa fie cu tine.Nu uita: Dumnezeu te iubeste mult!

elena marin-alexe spunea...

Ao toque do Amor-
Abraçar-te com amor meu querido Jesus.

elena marin-alexe spunea...

Cazacu Gheorghe-
Singurul care are grija de fiecare dintre noi este Domnul nostru. Sa ne rugam pentru Poet!

marada spunea...

Sa-l ajute Dumnezeu pe cel care ne-a inseninat de multe ori chipul! Imi pare tare rau pentru el, dar nu pot decat sa ma rog.

elena marin-alexe spunea...

marada-
Cred ca trebuie sa ne rugam mai mult pentru sufletul Poetului, caci materia oricum va dispare mai devreme ori mai tarziu, dar sufletul...este nemuritor.
O zi frumoasa Marada!

Virtualkid spunea...

aproape ca as putea sa spun ca mi-a fost profesor, fara ca el sa fi stiut vreodata.

eu sper sa nu fie adevarat.

Kalliope spunea...

Buna seara doamna Elena. Eu si Karin suntem bine, ne iubim si dorim sa fac pasu vietii noastre... O seara placuta plina de har

elena marin-alexe spunea...

Virtualkid-
Cred ca multora le-a fost desi nu au curajul s-o recunoasca.

elena marin-alexe spunea...

kalliope-
Toata dragostea lui Dumnezeu sa fie peste voi dragii mei!

Anonim spunea...

Paunescu a avut o viata lipsita de griji, plina de impliniri si privilegii (nevestele putinor oameni de rand ar fi scapat dupa ce au ucis 3 oameni). Cati bani facea Paunescu in Cenaclu, nimeni nu spune, la fel cum nimeni nu aminteste nici de locul in care locuieste si pe care daca l-ar vinde si daca s-ar muta intr-un apartament ca fiecare roman, ar trai linistit tot restul vietii. Dar se pare ca atunci cand Paunescu se imbolnveste, toata tara trebuie sa afle, pe cand altii (de o valoare incontestabil mai mare) s-au stins si s-au dus ca niste fulgi fara sa isi etaleze suferintele...

elena marin-alexe spunea...

Anonim-
In primul rand as vrea sa stii ca in principiu nu agreez anonimii.Daca tot ai avut ceva de spus de ce nu ai curajul raspunderii sa -ti lasi numele?>De ce? Cumva din lasitate?
Si apoi cine iti da dreptul sa judeci pe semenul tau? Vrei sa iei locul lui Dumnezeu?
Si inca ceva.Cred ca orice ai face vei ramane un ANONIM, in timp ce el va ramane in memoria romanilor drept Poetul Adrian Paunescu!
Dumnezeu sa-l ocroteasca!