
Multumesc autorului, pentru aceste deosebit de frumoase versuri, spre care o sa ma aplec oridecate ori voi simti cea mai mica umbra de tristete.



Ochii albastri ai lui Dumnezeu
In munti, acum, e-un fel de-nlacrimare
Si lacrimile picura mereu
De parca s-a-ntamplat ceva ce doare
Si astazi, plang, in loc de fiecare,
Ochii albastri ai lui Dumnezeu.
Noi stam in ochii lui si-avem de toate
Si suntem asezati si calatori
Si el cu-aceleasi lacrimi ne strabate
Si-n ele, cand altfel nu se mai poate,
Cadem si noi din ceruri uneori.
Sunt toate intr-o ordine fireasca,
Se frange tot ce se cuvine frant,
E masca unde este loc de masca,
Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca,
El, uneori, ne plange pe pamant.
Acum, in munti, sunt lacrimi si e ceata
Si soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, tu ne dai aceasta viata
Si o gustam cu mila indrazneata,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.
Din ochii tai, lumina lumii vine
Si tu chiar intunericu-l descosi
Si-am vrea sa-ti fie totdeauna bine
Si, uneori, ne temem pentru tine
Sa nu orbesti de-atatia pacatosi.
,Adrian Paunescu - Hateg - Petrosanï5 august 1995
Multumesc, draga Criss si ARIPI DE FLUTURE, pentru premiu acordat!
Peste doua zile, mai precis pe 20 iulie, poetul A.P. implineste varsta de 66ani. As dori sa apun cat mai multe despre el, dar oricat de mult as scrie eu, nu-i mai pot adauga nimic la aura lui de poet . Pot si vreau sa spun doar ca si cotestatarii sai lacrimeaza la auzul " Rugii pentru parinti" si a altei superbe poezii care rascoleste si framanta in lacrima si dor sufletul milioanelor de romani: Repetebila povara. 

