Frumuseţe la superlativ!

Lăsaţi-vă privirea şi sufletul să parcurgă frumuseţea absolută creată de Dumnezeu pentru om.Nu veţi regreta. 
Vă doresc vizionare plăcută şi o duminică plină de pace şi har!

  

 Psalm 104

1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule,

Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!

2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.

3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.

4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.

5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.

6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,

7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,

8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.

9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.

10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.

11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.

12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.

13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.

14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:

15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.

16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.

17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;

18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.

19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.

20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;

21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.

22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.

23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.

24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.

25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.

26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.

27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.

28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.

29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.

30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.

31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!

32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.

33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.

34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.

35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!

Drumul inimii...

 Dacă e vineri "hai la plimbare" la braţ cu poezia!

Pe unde-mi calcă piciorul

Mă strecor cu binişorul

Vântul să mă înconjoare

Noaptea să nu mă doboare

Cât o fi iarna de lungă

Lacrima să nu m-ajungă

Tristeţea să nu mă doară

De-o fi zi sau de-o fi seară

Mâna Ta să mă susţină

Peste ochi toarnă-mi lumină

Iartă-mi gândurile rele

Urcă-mă mai sus de stele

Peste inima-mi rănită

Lasă-Ţi  mila  înmiită

Şi balsam de bucurie

Şoapta dulce s-o învie

Cu privirile senine

Seara-n văluri negre vine

Uşurel o prind de mână

Când cu ziua se îngână

elena marin alexe

EXCEPŢIONAL!!!

O voce de excepţie, ba mai mult, aş putea spune -UN FENOMEN!
Narcis.Ianău un tanar de 16 ani din Bacau, binecuvântat de Dumnezeu cu un timbru vocal foarte rar, a uimit asistenţa şi milioane de telespectatori.
„Chiar dacă pot să cânt și tonalități joase, cel mai simplu mi se pare să cânt ca și contratenor. Nu fac niciun efort pentru asta. Pur și simplu sunetele îmi ies în mod natural, firesc", a afirmat adolescentul de 16 ani.
Vă rog să-l ascultaţi cântând. Pe mine m-a emoţionat până la lacrimi.

COSULEŢUL CU MERE DE AUR...

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 

4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. 

6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apăsare si judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 

9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Işi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trai multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. 

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe mulţi oameni într-o stare dupa voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împarţi prada cu cei puternici, pentru-că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor farădelege, pentru că a purtat pacatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi. 

Focul lăuntric

La flacăra focului lăuntric,
degetele prind să se dezgheţe
încet şi sigur.
Unul câte unul, furişându-se
printre gânduri ce ard,
ademenesc raze de lumină,
le trec prin lacrima sufletului,
dăruindu-le slovei
întru aducere aminte.
Doamne, câte raze
au fost furate
şi focul încă mai arde,
degetele ademenesc,
lacrimile nu s-au uscat,
iar slova e mai vie ca oricând,
la flacăra focului lăuntric.

elena marin alexe

Zu dă panică la etnobotanică....

ŞI EU IUBESC VIAŢA! - elena marin alexe
Motto- Am fost creaţi după chipul Lui, frumoşi la chip şi suflet. De ce să ne pângărim trupurile cu plăsmuiri care ne pot aduce moartea înainte de vreme? Dacă tinerii noştri nu pot întelege asta, haideţi să-i ajutăm!

Mă alătur simbolic, celor care în ziua de 14 Feb. se vor aduna în Piaţa Victoriei, într-un protest care se doreşte a fi un semnal de alarmă, pentru a deschide ochii şi urechile insensibile ale guvernanţilor, în grava problemă a folosirii plantelor etnobotanice la scară largă,de catre copiii şi tinerii români. Să spunem NU  hotărât magazinelor de vise din toată ţara.

Dacă aş locui în capitală, as fi acolo fizic fără nicio îndoială, dar deoarece locuiesc în provincie, am ales să susţin prin acest anunţ protestul care va avea loc 'de ziua îndragostiţilor americani'.

Este o mare neruşinare, ca unii negustori lipsiţi de scrupule, să se îmbogăţească pe seama tragediei unor familii, sub protecţia legilor extrem de permisive  din Romania anilor noştri.

Felicitări organizatorilor, dar şi tuturor participanţilor!

Lacrima de la miezul nopţii

Am alunecat

pe lacrima de la miezul nopţii

şi visul speriat

s-a trezit în coşmar

pentru o clipă.

Atunci, degetele din perdeaua norilor

tremuratoare

şi încărcate de milă,

au şters urmele

deziluziei,

iar nădejdea aruncată pe umeri,

ma ajutat 

să cobor

în zâmbetul soarelui,

din zorii unei zile promise,
dar ne-ncepute încă.

elena marin alexe.

Din lucrările mele

Noaptea - Ulei pe pânză - elena marin alexe.

Saraci si totusi atat de bogati!

 Multumesc Tudore! http://tu26dor.blogspot.com

"Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.

  Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.

  Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.

  Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu. Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...

  A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.

  Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.

 Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.

  Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci. Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.

  N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră.

Multumesc pentru fotografie!

 N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă... Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii...

      84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică... "







Aceasta intamplare am preluat-o de pe blogul lui Tudor, caruia ii multumesc din suflet pentru acceptul de a o posta si eu.
Pur si simplu ma simt ravasita dupa ce am lecturat-o.Incercati si voi.Este o adevarata lectie de viata! 
Va doresc o saptamana binecuvantata!
Elena.

Dă-mi mâna iarnă...

Dacă e vineri, Hai la plimbare cu poezia la braţ...

Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum,

Prin vălul nopţii ce ne împresoară,

Pe dalbele poteci, tăcute-acum,

Să alergăm până la primăvară.

Cutreierând pe munţi şi prin abis

În frumuseţi de sine grăitoare,

Vom transforma dorinţele în vis

Şi albul tău în magică splendoare.

Ne vom plimba ascunse-n adieri,

Din când in când oprindu-ne pe cale,

Să  mângâiem  cu gândul primăveri

Şi s-o pornim pe-alei, paşind agale.

Când florile vor fi-nflorit demult,

În sărutarea vie-a dimineţii,

Te voi opri din drum, ca să ascult

Poveştile din vremea tinereţii.

Şi-apoi, când soarele indragostit,

Va mângâia şi munte şi genune,

Îmi voi aduce darul meu rostit,

Într-o eternă caldă rugăciune.

elena marin alexe

Dimineata devreme...

„Îmi place starea de continuă devenire, cu o ţintă în faţă şi nu în spate.”
G.B. Shaw
Am deschis si azi loc luminii care s-a strecurat hoteste printre pleoapele grele de somn.Vrand -nevrand ferestrele s-au luminat si stralucirea de basm a zapezii mi-a binedispus inima.
Dupa o discutie cu Tatal m-am linistit. Sunt fiica de rege si nu un rege oarecare ci Regele Regilor! Bucuria mi se intipareste pe chip, ca o scriere din vechime, semn cu semn, pana ajung sa disting intregul mesaj:

„Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”
Ieremia 31:3

Linistita sorbind cu placere cafeaua de dimineata, imi las privirile sa alunece pe geam spre gradina...Adorabila iarna asta!

Am rătăcit printre cuvinte

Am rătăcit printre cuvinte

şi buza mi-a alunecat,

pe  valul tăcerii

dintre viaţă şi moarte.

Prin întuneric, iluzii

cotropesc potecile,

pe unde-mi calcă nădejdea

ascunsă în boţul de lut.

Dezmierdat de nemurire,

sufletul mi se agaţă

cu ultimele puteri

de Lumină

şi aşteaptă..

elena marin alexe

Coşuleţul cu mere de aur....

1. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui. 

2. Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.

3. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei; 

4. plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui; 

5. aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei; 

6. cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei; 

7. ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;

8. iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei. 

9. Ce folos are cel ce munceste din truda lui?

10. Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 

11. Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.

Eclesiastul cap.3.

Doresc prietenilor mei o duminica plina de pace si bucurie!

Şi copacii plâng

Nu doare îngheţul, nici lipsa de soare,
Ci numai absenţa de paşi pe cărare.
Şi lacrima cade pân' suferă zarea,
Căci bate la poartă, sinistră, uitarea.

Când vântul de seară îmi smulge din ramuri,
Năluci obosite pe-a cerului flamuri,
Rămân în tăcerea de ceaţa haină,
S-ascult  amintirea ce doru-mi alină.

Nici pleoapele-mi frunze, nu vor să asculte.
Din toamnă fugiră prin zări neştiute.
Tulpina-mi se crapă muşcată de geruri,
Am braţele goale întinse spre ceruri.

elena marin alexe

Asasinul economic Jeffrey Franks

S-a tot vorbit de asasinii economic, s-au facut documentare, s-au scris carti. Noua, romanilor, ni s-a parut ca este o chestiune care-i priveste pe altii. Noua nu are de ce sa ni se intample. Pentru ca ne-am crezut europeni. Si noi, si grecii, si bulgarii. Asasinatul economic, ne-am inchipuit, e doar pentru tarile din America latina, pentru fostele state sovietice, precum Ucraina.

Am citit in carti definitia asasinului economic, dar niciodata nu ni-l putut inchipui aievea. Si Agentia de Investigatii Media a tratat subiectul, iar la vremea respectiva ni s-a spus ca batem campii. Iata ca asasinul economic al FMI si-a aratat in fine fata, s-a devoalat. Este acelasi care a contribuit la criza majora din Argentina, din 2001. Apoi, la prabusirile economice din Ecuador, iar recent, la anihilarea economiei din Ucraina, dupa 2004, odata cu venirea "portocaliilor" la putere. De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alti "potocalii", odata cu noile alegeri, si si-a pus amprenta pe criza economica din Romania, incepand cu 2009. Situatia in care se afla tara, indatorarea fata de FMI, faptul ca Franks este adevaratul conducator al Romaniei se vede cu ochiul liber. Tara a intrat cu un picior in groapa, iar groparii sunt Franks si reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu. Care Mihai Tanasescu, cel mai probabil, asa cum anunta AIM la inceputul anului, ar putea deveni urmatorul premier al Romaniei.

Conform Jeffrey (Jeff) R. Franks, MPA ’88: "In 1997, Jeff moved to work on Latin American countries. He was desk economist for Argentina " (in 1997, Jeff s-a mutat in America Latina . El a fost desk economist pentru Argentina). Apoi a ajuns in Ecuator, dupa aceea in Paraguay, iar inainte de Romania s-a ocupat de Ucraina. In Paraguay s-a ocupat de criza serioasa care afecta tara, de datoria uriasa la FMI care a rezultat in urma acestei crize economice. La fel cum acum administreaza datoria uriasa a Romaniei.

Franks provine din gasca de la Princeton, dintr-o "fratie" de temut pe plan mondial: The Order Of St. Anthony, cu patronul Sf. Anton din Egipt, o societate secreta infratita cu celebra Skull and Bones de la Yale (unde exista si o ramura numita Sigma - The St. Anthony Hall), cu o elmblema la fel de infricosatoare (vezi foto stanga), desi in aparenta societatea respectiva s-ar ocupa cu serate literare intr-o cladire straveche, intretinuta de fratie (foto dreapta). Despre  Skull & Bones, ca si despre The Order Of St. Anthony se spune cafac parte din pepiniera Illuminati si pregatesc elitele care sa conduca lumea intr-o noua ordine mondiala social-economica. Daca despre presedintii SUA se spune ca au fost in marea majoritate membri ai Skull & Bones, despre creierele economice ale planetei se spune la fel de clar ca au apartinut Ordinului St. Anthony Of Egypt.

Si, iata, in urma cu doar cateva zile, Argentina a denuntat faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001. "Reţeta FMI pentru Grecia este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor” afirmă Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Si, dupa cum se observa nu este numai reteta pentru Grecia, ci si pentru Romania. Un alt fost ministru al Economiei, Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale: "FMI nu a tras nici un învăţământ din criza argentiniană, nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care noi le-am respins abia in 2003, iar dupa ce nu le-am mai aplicat si am cautat solutii bune, altele decat cele impuse de FMI, a urmat redresarea”. Deci iata ca respingerea cerintelor FMI - asa cum doreste si Ungaria acum, dupa noile alegeri - nu a dus la secatuirea tarii, ci la redresarea ei economica. E adevarat, insa, Romania este deja datoare pana peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns in buzunarele romanilor, ci in "bancile mama" din Occident, sau in conturile clientelei politice a actualei puteri.

Dovada ca Franks n-are, de fapt, nicio solutie economica reala pentru Romania, ci in fapt doreste adancirea crizei in favoarea FMI, este si ciorna pe care a folosit-o la inceputul lui 2010, dupa o intalnire cu Mugur Isarescu. Pe hartie, Franks a schitat sovaielnic o linie de redresare inca de la inceputul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune ca va fi in 2011, cand, probabil, nici atunci nu se va petrece. Asa ca predictiile lui Franks in materie de economie sunt ca si nule. Asa cum au fost si pentru Argentina.

Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar. Si asta dupa ce s-au respins indicatiile FMI.

Jeffrey Franks este asasinul platit, dar elita financiara mondiala, sefii FMI sint criminalii care dau aceste ordine.

Astept parerile voastre prieteni!

sursa- emaill

Pe urmele Moromeţilor

Ieri, am revăzut nu mai ştiu pentru a câta oară, Moromeţii, un film care mi-a conturat amintiri de demult dintr-o lume pe cale de dispariţie, cea a satului românesc,o lume care moare încet dar sigur.

Parcă mai ieri colindam straduţele periferice ale oraşelului în care m-am născut, căutand să ajung cât mai repede acolo unde străduţa se pierdea treptat şi abia mai făcea loc paşilor mei, spre cărările care dădeau în dealul Spătăreştilor,acest colţ de rai binecuvântat de Dumnezeu, unde mi-a înflorit copilăria.Căutam locuri cât mai sălbatice, printre arbuşti şi iarba înaltă cât mine aproape şi acolo mă simţeam cel mai bine, ascultând freamătul vântului şi glasul neobosit al greierilor.

În fiecare vară, era o mare bucurie pentru mine, când părinţii mă lăsau să petrec câteva săptămâni din vacanţa mare, pe la rudele aflate la ţară, la Bosanci.
Şi Doamne, ce dor îmi e de vremurile acelea...Mi-e dor de şirurile de căruţe încărcate cu fân, care treceau scârţâind trist şi se opreau pe rând la câte o poartă. Ce îmi mai plăceau gardurile din nuiele împletite! Mi-e dor de escapadele prin gradini, după mere sau  cireşe..şi cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâşte cu gălăgia lor de precupeţe!
Ce dor imi e să văd pe uliţa satului codane cu flori roşii la urechi şi cu frumoase cosiţe împletite şi aşezate pe cap ca o cunună.
Ei, să nu mai zic ce dor imi e s-o văd pe lelea Lucreţia, cu mijlocul strâns în bete, straşnică femeie purtându-şi cătrinţa cu mare mândrie şi scuturându-şi tălpile goale de colbul drumului în iarba de pe marginea şanţului.
Aş lăsa o fărâmă de dor şi mămăligii cât roata carului, făcută de mâna iscusită a leliţei Firuţa, pe care o împărţea celor 12 fraţi ai ei, dar şi mie deopotrivă. Bună mai era cu brânză de oi si ceapă verde... Mult mai bună decât acasă, unde o împărţeam doar cu Gelucu, fratele meu.
Eh, vremuri duse! Amintirea lor însă e tot mai pregnantă, deşi trece timpul. Acolo în satul dintre dealurile bucovinene, am prins drag de muzica populară, pe care o ascultau oamenii adunaţi ciorchine pe la porţi, doar în zile de sărbătoare, când se întorceau dela biserică.
Dar ploaia?
Era parcă o chemare  acel ceva, care te făcea să nu te fereşti de stropii repezi de vară, ci să adăşti cu braţele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg şi bucuria întipărită pe chip.
Doamne şi ce-mi mai placea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate!
Ziua, tălpile parcă aşteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de linişte cu natura, iar mai târziu, noaptea îmi săruta visele, când adormeam  în aroma fânului proaspăt cosit.
Acum satul este în agonie de moarte, iar eu şi tu trecem nepăsători sau neputincioşi pe lângă el.
Şi cum să nu moară când  îşi pierde autenticul pe zi ce trece, transformându-se in hilar şi grotesc?

Ca din pământ răsar clădiri, care de care mai gigantice, diforme şi de prost gust. Pe uliţe, trec în goană lăsând în urmă trombe de praf,maşini scumpe atrăgând lătratul furios al câinilor, blestemele babelor şi fugărind cele câteva găini răzleţe, care s-au aventurat la drum..
Tinerele cu părul vopsit în cel puţin trei culori stridente, îşi scâlciază prin gropile uliţelor, pantofii de sute de euro şi înjură birjăreşte, trăgând cu sete din ţigară  spre disperarea şi oprobiul bătrânilor, care  sprijiniţi de stâpul porţilor, îşi fac cruce.
De prin curţi decibelii îţi agresează intimitatea gândului trâmbiţând un soi de muzică străină satului, dar la modă acum - maneaua. 
Nici cu Dumnezeu nu stau mai bine satenii, deoarece renuntă tot mai des la slujba de duminică, in favoarea altor treburi pe lângă casă, sau  a televizorului.

Eh, multe clipe ale vieţii satului dispar odată cu trecerea timpului.
Un singur obicei nu dă semne de agonie: Bârfa. 
Eu mă retrag cu nostalgia lipită de suflet, hotărâtă să privesc satul doar printre rânduri...

Dor îngenunchiat

Dacă e vineri, " Hai la plimbare" la braţ cu poezia...

Iubirea mea, ce dor îmi e de tine.
Mă culc şi-adorm în  lacrima din mine,
Căci între noi zâmbeşte depărtarea,
Iar pe la uşi, azi bocăne uitarea.

Şi în străfundul inimii, tristeţea
Încondeiază-n taină bătrâneţea,
Când clipele se ţes pe nevăzute,
Din zile, nopţi, ce-s în genunchi căzute.

Ascult în noapte, inima cum bate
Şi mă scufund în amintiri ciudate,
Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară,
Din zori de zi şi pân' se face seară.

Lumini şi umbre-mi macină destinul,
Îngenuncheată mai aştept sublimul.
În vis, aud cum poarta se deschide
Şi inima-mi în flacară s-aprinde.

elena marin alexe 

Părerea mea ..despre "Prietenie"

Prietenia nu este un simplu cuvânt, ci  un sentiment căruia nu întotdeauna îi dăm adevărata valoare. În primul rând prietenia este ceva reciproc, în care sunt implicate, două, sau mai multe persoane, cu aceleaşi năzuinţe şi multe aptitudini, sau gusturi artistice comune. Dar şi aşa, tot este greu să defineşti o prietenie deoarece, prietenia este un dar şi acest dar nu se cere ci se câştigă printr-o anumită atitudine bazată pe respect, adevar şi compatibilitate.

Şi în virtual, ca şi în viaţa reală, prietenia poate fi adevărată sau nu.
Eu am fost şi sunt binecuvântată cu prieteni buni şi de mare valoare. Însă nu cred că am făcut eforturi mari spre a-i avea. Cred că sentimentul acesta a venit încet încet, zi de zi şi la un moment dat după ce ne-am cunoscut cât de cât şi am văzut că avem câte ceva în comun, s-au consolidat relaţii de care mă simt foarte onorată.

Nu sunt de acord cu lipsa de bun simţ şi cu tupeul. Admir deopotrivă persoane din diverse religii. Dacă cineva este Hindus, e ok, este alegerea sa şi îl respect. Dacă cineva este Yoghin, ok, este alegerea sa şi îl respect şi pe el.
Nu pot însă, da undă verde spre prietenie, unor persoane care fac un amestec ciudat între credinţa creştina bazată pe Sf.Treime şi diverşi prooroci sau lideri spirituali ca: Dalai Lama, Vhişnu , Rama etc. Am respect pentru asiaticii care se nasc şi trăiesc în religia islamică de exemplu. Dar să fii român, să fii ortodox, catolic, sau protestant şi să afirmi că îl iubeşti pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos, pe Duhul Sfânt şi pe Maria mama Domnului, dar în acelaşi timp să adaugi la credinţa ta creştină pe Vhişnu alături de Isus, sau să introduci printre versetele bibliei anumite scrieri yoghine, sau mayaşe, făcând cu bună ştiinţă un talmeş-balmeş şi împietând suveranitatea lui Dumnezeu cu scrierile lui Lorbert, ei bine, cu asta nu mă pot împăca. Când aceste persoane vor încearca să intre forţat în viaţa mea căutând nu prietenia sinceră, ci doar o sursă de scandal, sau un aflux de persoane care să le viziteze şi să le citească aberaţiile exacerbate, vor găsi bariera pusă, dar fără duşmănie. De multe ori rudele le primim la pachet, că ne place sau nu. Dar cred că fiecare are dreptul să-şi aleagă prietenii.


Păstrez cu mare dragoste, un sentiment curat, tuturor prietenilor mei, ortodocşi, catolici, reformaţi, protestanţi şi neoprotestanţi, sau de alte religii. Mă bucur şi mă simt onorată de prezenţa voastră, întotdeauna, căci în orice prietenie, sinceritatea contează!

elena marin alexe

Invitatie la concert - Bach

Darul meu de duminica pentru inima si suflet.

Psalm 23

1. (O cantare a lui David.) Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.
2. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;
3. imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.
4. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.
5. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el.
6. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.

Oda in metru antic

  Daca e vineri, "hai la plimbare" la brat cu poezia!

 

EMIL CIORAN

„Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României”.

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!