Lacrimile

  Daca e vineri, "Hai la plimbare" la brat cu poezia!
 


Cand izgonit din cuibul vesniciei
 intaiul omî

trecea uimit si-ngandurat pe codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.

O data istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impaienjeneste-mi  ochii
cu-n giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci vezi- lumina lor ma doare"

Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete lacrimile. 

                                                                                                  Lucian Blaga