duminică, 18 septembrie 2011

Ana de Hohenzollern

Regina Ana, sotia regelui Mihai al Romaniei împlineste astazi 84 de ani. 
O adevarată doamnă, soţie şi mamă, care i-a stat alături regelui Mihai, de peste 60 de ani, în clipe bune ca şi în clipe nefaste.





 Acestei Doamne vreau sa-i urez astazi din toata inima
 LA MULTI ANI si binecuvântarea lui Dumnezeu peste ea şi întreaga familie!






sâmbătă, 17 septembrie 2011

Coşuleţul cu mere de aur


 Psalm 91
14. "Fiindca Ma iubeste - zice Domnul - de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.
15. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi.
16. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea." 

O duminica plina de bucurii, doresc tuturor celor ce-mi trec pragul!

vineri, 16 septembrie 2011

Graba timpului

Dacă e vineri "Hai la plimbare" la braţ cu poezia! 
Astazi  Bogdan Onin.

ziduri de piatră, pustii și grele,
tălpi goale alunecă pe lespezi,
scrâșnet pe nisipul omniprezent.

o bătaie slabă în poartă
un geamăt de ajutor...

cetatea se deschide,
lumina și florile
joacă în umbre și culori.
fastul coboară peste străzi,
cântec și o fanfară mărșăluind,
ziduri colorate amețitor 
oameni aclamând până la epuizare.
în havuzuri, apa curge,
cântând bogăția.
fumul, pe străzile orașului,
împletindu-se într-un labirint
pentru simțuri,
arome de mirodenii.
oamenii și iubirea lor se cântă,
copiii ascunzându-se în rochii,
chicotind vesel.
parfumuri pierdute în culori și chiote.
drumețul reîntors forțează poarta,
orașul părăsit îl primește cu fior și tăcere.

acum e întuneric unde era lumină,

cresc buruieni în locul copiilor,
pe străzile oamenilor, se aud hienele.
doar culorile zidurilor sunt aceleași,
timpul există doar în mintea noastră,
bolnavă de înlănțuiri voite.

luni, 12 septembrie 2011

Lipsă de bun simţ?

Deunăzi, întorcându-mă spre casă, am fost martora unei scene într-un mijloc de transport în comun. Eram în microbuz, aerul devenise irespirabil şi cîţiva călători nu aveau locuri şi stăteau în picioare.
Unul dintre ei era bătrîn şi se vedea cu ochiul liber, ca era şi suferind. Locurile în marea majoritate erau ocupate, de tineri  între 12 şi 18 ani. Mai erau şi mămici tinere, care în loc să-şi ţină copiii de 4-5 ani în braţe îi aşezaseră pe un scaun, mult prea mare pentru ei. Ar fi putut foarte bine să ofere locul celor cu mulţi ani în spate... Niciunul, nu s-a gîndit să ofere locul bătrânului. Ba înca, un baiat la vreo 18...ani şi-a tras perdeluţa , să nu-l bată soarele) şi s-a tolănit pe locul ce-l ocupase mai devreme.
Mi-a trecut un gînd ca o fulgerare : 
Unii dintre tinerii aceştia vor deveni parlamentarii de mâine! Ce pot eu aştepta de la ei? Cu siguranţă vor afişa aceeaşi indiferenţă crasă faţă de problemele oamenilor.

Încă mă urmăreşte gestul tânărului tolănit...dar şi al mămicii mult prea comode...
Eu, venind dintr-o altă generatie, nu pot să nu mă întreb: Aceşti tineri sunt în derivă? O fi lipsa de educaţie, sau pur şi simplu lipsă de bun simţ?

joi, 8 septembrie 2011

Ador amurgul


Ador amurgul, cu ochii,
cu şoapta inimii, cu sufletul ...

Cerul se odihneşte
în tăcere de plumb,
sprijinit parcă
de palmele mele ridicate,
implorând,
în rugăciunea de seară.
Încremenite,
buzele-mi reci
scapă suspinul,
zbatere confuză,
între dureri ascunse
şi minima nădejde,
tocind nerăbdarea din mine.
Inima zbuciumată
a uitat cântarea
de biruinţă
şi tace rătăcind
pe cărări întortocheate,
alunecoase
cel mai adesea,
efemere.

Îmi agăţ de boltă
privirile înceţoşate de roua ochilor,
dornică s-ating nemărginirea...


Pe alocuri
zările sângerează
palpitând încă dureros,
apoi treptat
se îneacă în văluri întunecate,
ca într-un ocean uriaş,
care le îmbrăţişează
duios şi mut.
Târziu,
arunc năframa sfâşiată de regrete
îmi plec fruntea,
şi ascult cum doarme pământul
legănat la ceas de  taină,
de ochiul nevăzut
al Creatorului.

Ador amurgul, cu ochii,
cu şoapta inimii, cu sufletul..


miercuri, 7 septembrie 2011

La mulţi ani, Elena Marin Alexe!

Multumesc pentru prietenie Geanina! Cu pretuire si iubire din IUBIRE!


Am cunoscut-o, virtual, în martie 2009, iar de atunci ne leagă o prietenie de nezdruncinat. Este omul acela frumos şi gingaş, omul pe care-ţi doreşti tot timpul să-l ai în preajmă, omul pe care te poţi baza în orice situaţie. Sinceritatea ei m-a cucerit definitiv, spune întotdeauna lucrurilor pe nume, francheţea ei te lasă fără replică.
Din clipa cunoaşterii şi până astăzi, pot afirma că este cea mai veche prietenie virtuală, este cea care a fost prezentă la absolut toate postările de pe acest blog, ceea ce nu mă poate face decât mândră cu o astfel de prietenă. Ştiu că nu m-ar trăda niciodată, ştiu că, dacă aş greşi, mi-ar spune fără ipocrizie, ştiu că mi-ar păzi secretele până în ultima clipă a existenţei. Aş putea să scriu fără oprire despre Elena, să pictez cuvinte, dar nu sunt atât de sigură că aş reuşi să redau atât de bine tot ceea ce este EA. Poet şi pictor deopotrivă, Elena Marin Alexe, ne bucură sufletul nu doar cu poemele sale, ci şi cu penelul care îmbracă pânza artistei în culorile toamnei, dar şi în cromatica curcubeului atins de prospeţimea ploii.

La mulţi ani, om frumos!

 

marți, 6 septembrie 2011

luni, 5 septembrie 2011

Aniversare

Azi cel mai micuţ nepoţel al meu, împlineşte 1 anişor.

Robercel este departe de noi doar fizic însă iubirea noastră este acolo cu el. Îl îmbraţişăm cu drag şi dor şi îi urăm din suflet - 
LA MULTI ANI  BINECUVANTAŢI !
Să aibă o copilărie fericită si Dumnezeu să le dea sănătate părinţilor lui, Robert şi Mary, să-l crească frumos , să ne bucurăm de el.
Fii binecuvântat dragul nostru Robert-Emanuel! Te îmbraţişăm cu drag, bunicul si Miki! 

duminică, 4 septembrie 2011

De trei ori binecuvântare

Am pertecut o duminică deosebiă în biserica mea, Maranatha.
A avut loc binecuvântarea a trei fetiţe.
Prima a fostbinecuvantată fetiţa Loredanei şi a lui Adrian, micuţa Evelinne.
Au urmat gemenele lui Iulian si Iuliana, pe numele lor Miruna şi Ruth.
Pastorul nostru Dan Eugen, a fost emoţionat, deoarece una dintre cele trei fetiţe aduse la binecuvântare, Evelinne, este nepoţica lui...

Aş vrea să închei parafrazând un vers din Biblie: 
Binecuvântează Doamne cei trei boboci de trandafir, şi pe părinţii lor, căci ce binecuvântezi Tu, binecuvântat rămâne!



elena marin alexe

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Rămas bun "tata Pesi"


„Să-i ajut exact pe cei care au nevoie şi când au nevoie” 
Asta a fost deviza, sub care a trăit marele chirurg, Pesamosca Alexandru, pe tot parcursul vieţii lui.
Astazi românii îi aduc omagiu deşi nu toţi au posibilitatea să fie prezenţi la funeralii. Depun această floare virtual, în numele celor ce ar fi dorit s-o facă şi nu au posibilitatea să ajungă la catafalc.


- Drum bun spre veşnicie Domnule Doctor !

vineri, 2 septembrie 2011

Între ieri şi azi


Daca e vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia !
Astăzi vă propun câteva versuri cu Aris Gârleanu!



Dacă ieri alergam pe pământ,
Azi am încercat mersul prin stele,
Credeam că e suficient să vreau
Şi cerul va sta la picioarele mele.

Dacă ieri fluieram prin păduri,
Azi am încercat un tril de ciocârlie.
Nu ştiam nici să cânt, nici să zbor,
Să imit o pasăre de câmpie.

Dacă ieri aveam douăzeci de ani,
Azi mi-am dorit să se poată
Să mă întorc, să mai fiu ce am fost,
Să fiu tânără încă o dată…

vineri, 26 august 2011

....59


Clepsidra timpului macină clipele...şi peste câteva minute, voi păşi pe treapta cu numarul 59, din scara vieţii.
Dacă v-aş spune că sufletul meu sărbătoreşte fiecare zi din viaţă, poate nu mă veţi crede, dar aşa obişnuiesc eu. Îmi place să mulţumesc Domnului Isus, pentru fiecare nouă zi, în care ochii mei sunt mângâiaţi de primele raze de lumină.
Asta fac şi acum. 
Ce îmi va rezerva acest an, voi vedea....şi voi fi recunoscătoare pentru toate lucrurile pe care mi le va dărui El.

marți, 23 august 2011

Furtuni


Încrâncenat
mă ţintuie văzduhul,
cu ochi nevăzuţi,
reci şi sticloşi,
ascunşi printre nori,
ispitind furtuna
cu şoapte de vânt.
Speriată,
îmi strivesc buzele
până la sânge,
să nu-mi scape cuvântul
abia incolţit,
viclean şi tainic,
născut din firesc,
adăpostit printre gânduri
stinghere.
Îndurerată,
cu mâna stângă
trimit bezele
perforate de lacrimi,
undeva anume,
căutând cu ardoare
printre visuri albe,
o nouă dimineaţă
învăluită în senin.
Spre zări,
departe de vălmăşagul
nebulos şi întortocheat
al amintirilor  răzleţe,
stă Dragostea.

Acolo, unde cerul plânge
de mila pământului!



sâmbătă, 20 august 2011

vineri, 19 august 2011

O zi...cu mine

E dimineaţă iar....şi, minunat este, că sunt trează odată cu zorile..gata să încep o nouă zi.
Vă invit la plimbare!

Trec mai întâi să dau bună dimineata Florii soarelui şi să-I mulţumim amândouă Domnului pentru o noua zi!
Apoi împreună cu soţul, ne bem cafeaua de dimineaţă lângă salcie...
 O luăm încetişor pe cărare spre grădină să adunăm câţiva porumbi pentru fiert.Mmn...că tare mai sunt buni!
Azi va trebui să culegem roşiile pentru bulion si suc...
Castraveţii stau legănându-se de curpeni...aşteptând să fie culeşi.
Mângâi cu privirea, galbenul auriu al ardeilor...si trec mai departe.
 O vânătă îmi face cu ochiul...
Varza nu-şi mai încape în foi...şi mă întâmpină cu bucurie.
-Sunt aproape copt- mă strigă un gogoşar!
Am adunat roşii .Nu e aşa că-s frumoase? Păi sunt printre ele unele foarte mari si depăşesc chiar 600gr. Mare binecuvântare de la Dumnezeu! Parcă de mulţi ani, nu am mai avut aşa bogăţie ăn gradina de legume.
Mă apuc de curăţit roşiile pentru bulion.
Dar, iată că luându-mă cu treburile, am uitat că am ceva de postat pe blog, aşa că intru în casă. Plimbarea prin casele voastre virtuale mă relaxează si nici nu simt cum trece timpul...citindu-vă.

Seara păşeşte tainic pe uliţă şi bate la ferestre.
Abia acum simt răcoarea si aromele gradinii de flori din faţa casei.
 Treptat întunericul i-a totul în stăpânire...şi eu fac o ultimă plimbare printre flori...

Le sărut de noapte bună cu mângâieri uşoare, de alint...
Este târziu...şi aproape că adorm legănată de aroma florilor de regina nopţii


Dar, s-a facut târziu, şi acum mă voi retrage nu înainte de a vă oferi o floare din grădina mea.Cu drag pentru voi prietenii mei, care a-ţi petrecut cu mine, o zi ....
Noapte bună!












luni, 15 august 2011

Penitenţa o soluţie ?


Am urmărit ştirile tv. ale ultimilor zile si imaginile incă mă mai urmăresc...
Multi "pelerini" merg la mănăstiri îm speranţa curaţirii inimilor,spre a se închina, dar dincolo de spiritualul călătoriei, îşi cară cu ei lumescul, care devine grotesc, la un pas de mănăstire. Maşini scumpe, manele ascultate la maaxim, grătare încinse, ţipete, înjurături ţi îmbrânceli...urâte straie, de care "credincioţii" nu vor să se dezbare, nici pentru o zi măcar.
M-a frapat cel mai mult, dorinţa unora de penitenţă ad-hoc...Şi am văzut oameni bătrâni chinuindu-se pe coate şi genunchi, să înconjoare biserica, spre a le fi iertate păcatele, aşa cum declarau reporterilor.
Oare aceştia nu au auzit că : Domnul Isus Hristos, a murit în chinuri de nedescris, pentru păcatele întregii omeniri?
Jertfa Mântuitorului nu mai este suficientă?

- Atunci de ce a mai răbdat atât de mult şi de ce a trebuit să moară Domnul Domnilor Isus Hristos, când ar fi fost suficient să înconjurăm biserica de 3 ori, pe coate şi genunchi şi să ne ispaşim singuri pacatele?
De ce trebuie să aruncăm în derizoriu măretul har şi să dispreţuim dragostea lui Dumnezeu, care şi-a jertfit unicul Fiu, pentru-ca noi, doar crezând, sa avem viaţă veşnică?


adevarul.ro
Foto: adevarul.ro


vineri, 12 august 2011

Dezvăluire şocantă în Pakistan

 Talibanii antreneaza copii pentru atacuri sinucigase cu bomba

Dezvaluire socanta in Pakistan: Talibanii antrenau copii pentru atacuri sinucigase cu bomba

Armata pakistaneza a capturat 200 de minori . Copiii erau rapiti de langa familii sau cumparati,spre a fi pregatiti in atacuri sinucigase.
Imagini socante, cu copii antrenati sa moara  au fost difuzate de presa din Asia.

Fortele pakistaneze au reusit sa salveze 200 de copii cu varste intre 6 si 13 ani.Acestia erau pregatiti de talibani in tabere speciale sa moara in atacuri cu bomba. indoctrinarea era exemplara, un oficial declarand ca acesti copii nu aveau nici o rezerva, la finalul stagiului, in a-si ucide chiar parintii 'in numele Jihadului'.

Cei mai multi dintre copii erau rapiti de talibani, dar erau si cazuri in care acestia erau cumparati chiar. In rapoartele lor serviciile secrete afirma ca liderul talibanilor pakistanezi, Baitullah Mehsud, oferea sume de bani pentru a crea un detasament al minorilor sinucigasi.
Copiii sclavi
Dar în acel colţ de lume - nu singurul - , se mai practică sclavia copiilor între 4 si 13 ani. Priviţi aceste imagini cumplite:
Oricât aş încerca să exprim ce simt la vederea acestor imagini de coşmar, cuvintele sunt prea sărace, sau inutile...
Să ne rugăm pentru copiii lumii .Dumnezeu să-i ocrotească, uneori chiar de proprii lor "părinţi".

miercuri, 10 august 2011

De unde vin eu


Vă invit să inspirăm o clipă de poezie cu Cristian Lisandru !


De unde vin eu nu există păcat, de unde vin eu nu există durere,
Eu vin de departe, de unde-am plecat, acolo nici ura nu are putere.
Eu vin din povestea cu zâna furată, dar nu de un zmeu, ci de chiar Făt Frumos,
Iar ea s-a lăsat într-o seară luată, şi toată povestea-i întoarsă pe dos.
L-a nuntă le-a fost însuşi Zmeul naş mare, cu Zâna cea Rea însurat de un an,
Şi-n codru a fost permanent sărbătoare, iar Cenuşăreasa cânta la pian.
De unde vin eu nu există iluzii,
de unde vin  eu nu există coşmaruri,
Transplant nu există, nu există perfuzii, nu există nici iepuri orbiţi între faruri.
Există – să ştiţi – şi un basm împlinit. E basmul în care acel Făt-Frumos
Discută cu Zmeul pe-un ton liniştit, nici el şi nici Zmeul nu privesc fioros,
Alături zâmbeşte suav Cosânzeana, au dispărut răii, au dispărut durii,
Se bea vinul roşu direct din stacana adusă la masă de Muma Pădurii.
De unde vin eu nu există nici gloanţe, de unde vin eu nu sunt vânători,
Şi nimeni nu fuge de Babele Cloanţe, iar leii aduc antilopelor flori.
În lumea poveştii trăită de mine
nu sunt falimente, nu există dobânzi,
Nu-ţi trebuie bani ca să-ţi fie mai bine, nu ai nici motive ca să te ascunzi.
Veţi spune „Visezi, nu există un loc în care iubirea să fie deplină!”

Voi râde de voi
şi-mi voi bate şi joc de lumea în care miroase-a benzină.
De unde vin eu se merge pe jos, de unde vin eu nu se calcă pe zebră,
De unde vin eu e un cer mai pufos şi nu se trăieşte o viaţă funebră.

N-aveţi paşaport pentru-o lume de bine, vă e interzis accesul la ea,
Pe voi  închistarea în lesă vă ţine şi şefii vă ceartă şi Fiscul vă ia…

Voi nu aveţi dreptul la zâna furată
şi nici la acela numit Făt-Frumos,
O Lume de Basm nu găsiţi pe vreo  hartă, rămâneţi acolo, în lumea de jos…
Rămâneţi în lumea în care mistreţii aleargă  bezmetici şi mor la minut
Spre-a fi lăudaţi vânătorii, isteţii
cu puşca în mână şi chef de băut.
De unde vin eu nu se moare pe stradă,
de unde vin eu nu există amar,
Prostia nu este motiv de paradă, iar Zmeul nu vrea să devină primar…
din volumul Pledoarie pentru salvarea lacrimilor

sâmbătă, 6 august 2011

Cosuletul cu mere de aur. . .

Psalmii 46
1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.
Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.
2. De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul si s-ar clatina muntii in inima marilor.
3. Chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure muntii...



vineri, 5 august 2011

Taină


 Dacă e vineri, Hai la plimbare, cu poezia la braţ!

Nu auzi cum plânge vioara,
Cu şoapta iubirilor noastre?
Când luna-şi ascunde tiara,
În văluri de ceaţă albastre

Nu simţi nici durerea hulpavă,
Ce vine păşind legănată?
Şi poartă pe buze otrava,
De îngerul rău picurată

Nu vrei să-ţi întorci iar privirea,
Lăsată prin lume pribeagă,
Căci vreau să-ţi ofer nemurirea
Iubito, mireasa mea dragă!
                 
                  *
N-ai vrea să te-ntorci, hai ascultă,
Din cele meleaguri străine?
Căci Mirele-i gata de nuntă,
L-aud de departe cum vine...

E toamnă, în tot şi în toate
Isus te aşteaptă la cină
De prin ratăciri adunate
Întoarce-te azi la Lumină !


elena marin alexe