Clipe de toamnă
Dimineţi cu voaluri de ceaţă rece adună în mine-amintire şi dor
Imi coboară pe gene prelingeri de răcoare strecurată pe nor
Adun cu privirea arămiul din jur şi un strop neansemnat de verde
Ca-ntr-o speranţă pentru mine, sau pentru cine mai crede
Amiaza-mi depune pe umerii uzi raze de soare zâmbind obosit
Mângâie-n fugă o ultima floare care sub raza-i duioasă abia s-a trezit
Mai târziu seara coboară discretă trece încet peste gene şi pleoape
Pe umerii ei mantii cu iz de vedetă mi-aduce tot cerul atât de aproape
In noaptea neagră ce biruie totul cu drag mă predau aşteptand şi umilă
Aplec in taină genunchiul şi fruntea implorând doar iertare doar milă
Din tării cu iubire o voce-mi răspunde şi-mi pune pe inimă pecete de dor
Alungă tăceri şi temeri profunde şi-mi poartă nădejdea pe aripi de nor






.jpg)






