Când sufletul..

Când sufletul se frânge-n dor
pe abruptele trăiri de vis,
las inima să urce-n zbor,
s-asculte imn de paradis.

Când ochii trişti coboară-n gol,
alunecând pe terne văi,
mi-adun privirile în stol
şi  le-ascund în ochii Tăi.

Când cerul stă posomorât,
scăldat de norul cenuşiu,
sufletu-mi tace amărât,
mai sunt, sau nu mai sunt, nu ştiu.

Când paşii mi s-au rătăcit
pe voluptoasele cărări,
mă prinzi de mână, blând, tacit
şi mă conduci spre albe zări.

Când visul se transformă-n jar,
iluziile-n braţe-mi plâng,
tot cerul freamătă de har,
Iubirea-n inimă o strâng.

Când zilele îmi sunt pustii,
abandonate de cu zori,
pun amintirile-n cutii
să le ascund în aurori.

Când aripa durerii port,
iar liniştea n-o mai zăresc,
doar cu o boare de efort
La Isus pacea îmi găsesc.

elena marin alexe

KHASAWNEH OMAR, stomatolog Focşani

Acum câteva zile, căutam un dentist să-mi rezolve durerea teribilă de după extracţie.Am luat la rând cabinetele cu numele cele mai sonore din Focsani.Dar doar unul lucra şi sâmbăta.Cum era foarte ocupat cu o extracţie ce dura de trei ore..., după spusele tatălui fetei , care aştepta în hol şi cum auzeam tot ce se întâmpla în cabinet, plus preţurile afişate care m-au speriat de a-binelea, am plecat repede şi am mers la Policlinica stomatologică la urgenţe, din Focşani , sperând să găsesc un medic care să mă ajute.
Am mers cu o teamă în suflet, ce nu are rost să v-o descriu, deoarece sunt sigură că mulţi dintre voi aţi simţit-o cândva vis a vis de dentist. Aici am dat peste un doctor tânăr, cu un chip frumos, zâmbitor,care după accent cred că este de origine turcă, dar nu sunt sigură. I-am spus oful meu şi după ce m-a ascultat cu atenţie, mi-a explicat cu voce domoală şi cu blândeţe că trebuie să scap de fobie, ca se poate face meserie şi fără dureri  teribile.Încet încet m-a convins ca mai întâi trebuie să fac radiografie la locul extracţiei.Am făcut şi apoi  la fel de blând mi-a explicat ca trebuie să-mi cureţe tartrul de pe dinţi. Cu o mică anestezie cu spray, cu răbdare şi profesionalism s-a ocupat de dinţii mei.
În tot acest timp soţia sa, o tânără şi frumoasă româncă, originară din Vrancea, mă încuraja cu blândeţe, ca pe un copil.Ce pot să spun, decât că pentru prima oară în viaţă, scaunul de la dentist nu mi-a mai provocat fiori , ci din contră dialogul cu cei doi soţi, m-a făcut să mă simt confortabil, datorită profesionalismului lor, dar şi OMENIEI de care au dat dovadă soţii Cătălina şi Omar Khasawneh.

Azi am trecut pe la cabinet, să le fac o fotografie ca să-i cunoască şi alţi eventuali pacienţi, speriaţi de stomatolog.
Dl.Doctor  Khasawneh.Omar, poate fi găsit la cabinetul  de urgenţe nr 5 din Policlinica stomatologică, Focşani str.Vămii nr.3.Apelaţi la el cu încredere.Nu veţi fi dezamăgiti.

MULŢUMESC, DOCTORE!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

elena marin alexe-Sept.2012

Apel către prieteni

Mă confrunt cu o problemă, pe care vreau să o împartăşesc cu voi, prietenii mei din virtual.
De căteva zile, mai precis de la începutul acestei saptămâni, am fost la dentist pentru o extracţie. Nu am mai avut probleme de acest gen, de peste 15 ani. Curios că şi după extracţie durerea nu m-a lăsat ba mai rău o durere acută care radiază şi în urechea stângă, în partea cu extracţia, ba şi în gât sub mandibulă, deşi locul extracţiei este curat şi neinflamat.
Am mai luat calmante şi iată-mă la a 5-a zi după extracţie
Nu ştiu ce să fac.Mă rog la Medicul Bun, să mă vindece. Până acum la 12.39 când  scriu, încă nu mă doare, dar nu ştiu ce va fi mai târziu. Mi-e tare frică să ajung iar la dentist, căci eu având probleme cardiace, nu pot beneficia de anestezie puternică. Ştiu că El Domnul nostru poate lua orice durere. Şi cred asta.
Apelez la voi, prietenii mei să vă rugaţi pentru mine. Fiţi binecuvântaţi.

O săptămână la braţ cu Divinul

Pentru toţi cei ce vor trece la plimbare! Vă doresc o saptămână la braţ cu Isus!

elena marin alexe

Anotimpuri prin infinit

Am inima sleită, Doamne,
Sunt obosită de drum lung
De primăveri, ierni , veri şi toamne
Aştept la Tine să ajung

De multă vreme călătoare,
Mi-am risipit zile şi nopţi,
Cu multă trudă şi răbdare
Am tot bătut la multe porţi

Dorind să aflu o ieşire
Din haosul acestui trai,
Nemângâiată de iubire,
Cu sufletul tânjind spre rai.

Am alergat fără-ncetare
Pe vesele cărări de vis,
Din verde crud şi albă floare
Mi-am ţesut dor de paradis.

În linişte şi cer albastru
Sau unda mării de cleştar,
La poala codrului sihastru
Am regăsit cupa de har.

Cu buzele arse de sete,
Grăbită cerul am sorbit,
Îmi scutur negura din plete
Şi mă afund în infinit.

elena marin alexe-2012

Bolta de struguri

Avenit toamna!
S-au copt strugurii în ţara binecuvântată a Vrancei. Anul acesta nu vor fi struguri mulţi, căci nu a plouat de câteva luni, dar puţini atâţia câţi sunt, strugurii de la Vrancea vor fi dulci şi aromaţi.
În alţi ani bolta noastră era doldora de struguri, acum sunt mai puţini, dar îi mulţumim Domnului şi pentru ei.
Am cules şi noi din bolta din curte şi ne-am distrat cu Robert , fiul nostru, făcând ceva ceva poze. Le punem, să le vedeţi şi voi, prietenii, care veniţi la plimbare..

elena marin alexe- 2012

Amprentele Literare

Vara asta a apărut şi cel de-al 7-lea volum al amprentelor.
Am alături noi colegi de cenaclu talentaţi la scris, care îmi sunt tare dragi.
Ma bucură faptul, că deşi vremurile nu sunt aşa propice, totuşi sunt încă oameni sensibili, care şi-au ales un loc rezervat în salba cuvintelor.
Amprentele merg mai departe!

Mulţumiri Geaninei si lui Cristian Lisandru, cu preţuire!

elena marin alexe

Nemărginirea cu ochii pe mine

Mă opresc,
agasată
să tot calc cu tălpile gândului
spinii rătăciti pe cărarea
dintre lumini şi umbre

plictisită uneori
mă tot adun din îmbrăţişări false
care-mi ocolesc inima
şi merg mai departe
cu lacrimile în pumn

mă opresc
la graniţa clipei galben-ruginie
culeasă din zbor
pe-a timpului potecă
tocită
de atătea suflete rătăcitoare
prin universul Tău Doamne

urc spre albastru
în dor purtată pe culmi
de măreţia operei creată de Tine
Stăpânul absolut al vieţii

nemărginirea
cu ochii larg deschişi
întipăriţi pe inima mea
mă adună din cele patru zări
şi îmi luminează calea

Azi sunt
hotărâtă să nu mă mai opresc
până la marea de cristal

Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.

Azi a plecat dintre noi, poeta Constanţa Buzea.În semn de omagiu las aici o fărâmă din scrierile sale.
Condoleanţe, Andrei Păunescu, la pierderea mamei tale!


Pîna-n pamînt, tristetea mea te-nhamuri
La frunze, la caderea lor de-o vara.
Trezite sunt de gîndul c-au sa moara,
Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.

Pustii, frumoase învelesc o groapa.
Se-nchide ochiul meu si le ignora.
Cenusa leaga strîns ora de ora,
Oprind migrarea turmelor de apa.

Cum toamna, torturîndu-mi lumea verde
Ca pe o minte-adînc nestiutoare,
Ar capata si tot atunci ar pierde
Naive taine, îngeri de rabdare,

Cu disperare sîngele-si deschide,
Si frunza pare ca se sinucide

Constanta Buzea.

Agonia verii

Cu inima strânsă-n fiori,
Ajung pe-nserat la altar,
Privirea-mi se-agaţă de nori,
Aşteaptă din marele har.

Pămantul se-agită aprins,
Abia mai respiră pe drum,
Crăpat şi fierbinte, încins,
Tăcut se transformă în scrum.

Prin pomi ramuri triste se zbat,
Când prunele cad la pământ
Şi aerul moare uscat,
Sub palma ursuzului vânt.

Suspină gradina de flori,
Cu buzele arse de foc,
Tânjind la răcoarea din zori,
În umbra bătrânului soc.

Ulcioarele pline pe cer
Aşteaptă un semn, un răspuns,
Dar ruga ce urcă -n eter,
Se pare că nu e deajuns.

Ard firele verzi în văpăi
Şi bocet răsună-n câmpii,
Întoarce-Ţi spre munţi ochii Tăi,
Spre noi şi ai noştri copii.

Dă Doamne, cerul să plângă,
De mila acestui pământ,
Iar ploaia jarul să-l stingă,
Pe suflet să picure cânt.

60..

Azi mai urc o treaptă de har.. şi nu pot spune că nu am emoţii, păşind în cel de-al 60-lea an al vieţii. Mulţumesc Domnului pentru ocrotirea de pâna acum!

Mulţumesc, celor care mi-au rămas alături, cu prietenia lor benefică!
Ce va mai fi de aici înainte, voi vedea. Deocamdată sunt bucuroasă, căci am iar conexiune la internet şi abia aştept să va citesc, dragii mei.

Consolare

Când ating catapeteasma
focului în rugăciune
mi se pare că tot cerul
stă s-asculte ce-am a spune

Şi din sferele înalte
curg râuri de bucurie
tihna uşa mi-o deschide
şi mă scald în reverie

Alungate fug pe dată
grijile încrâncenarea
doar lumina Lui şi Pacea
îmi îmbracă azi cărarea

Mâna Sa cu bunătate
curmă frica întristarea
iar nemărginita-I milă
poartă-n braţe consolarea

Sub balsamul de iubire
sufletu-mi se-nviorează
viaţa capătă valenţe
ochii trişti se-nseninează

Blând nădejdea se aşterne
cald fior mă copleşeşte
nu-s aici la întâmplare
ştiu că Isus mă iubeşte

Ruga mea spre El se-nalţă
strecurată printre şoapte
ca jertfă de mulţumire
ofrandă la miez de noapte

elena marin alexe

Soarele meu...

( fratelui meu, cu iubire)

Soarele meu
răsare astăzi
în limpezimea lacrimilor tale
acolo îl pot adăposti
braţele Dragostei
" departe de lumea dezlănţuită"

L-aş aduna
dăruindu-l palmelor mele
să nu-mi scape nici o fărâmă
vreau să-l păstrez
pentru veşnicia din noi
învinsă de fiecare apus

Soarele meu
poartă speranţa
dincolo de firescul uman
dispreţuind proporţiile
călător peste vremi
cheamă miracolul absolut

Periplu ..de vară

Dimineaţa începe cu o rugăciune , o ceşcuţă de cafea, rebus si poezie..


Am plecat să culegem plante medicinale, însoţiţi de Chiţulinna noastră
La întoarcere acasă am un dialog cu Floarea soarelui..

Amiaza fierbine ne îndeamnă să adăstam pe lângă fântâna din curte, după un strop de răcoare..
dar fântâna ne întâmpină cu amintiri dintr-o altă vară...


La umbra salciei prind să culeg fire de praf de stele de prin gânduri şi să le aştern pe hârtie.
Încet-încet se aşterne seara şi invită la odihnă florile şi oamenii deopotrivă..
Şi porumbul se pregăteşte de odihnă..
Floarea soarelui sărută cerul încremenit..
Mai mângâi o dată cu privirea grădina şi spun - noapte bună- trandafirului roz..apoi las florile să adoarmă..
Doar Regina nopţii îşi începe viaţa..
Mai rămân câteva minute sub vişin, ascultând liniştea nopţii de vară
Toate gândurile bune şi multe binecuvântări, vă trimite de la Vrancea...

Iubesc Israelul!

Pentru tine Rody, dar şi pentru prietenii mei din virtual- Geanina, Monna, Cella, Rodica Botan, Stefy, Corina, , Marada, Sandra Veneziani, Iri, Aniko, Disa, Denisia, Ana Maria, Octavia, Delia, Zenna şi Kis- o clipă dintr-un viitor..

Florile din vis

Florile din vis

jelesc sub tălpile mele
vag aud suspinele şi
mă grăbesc să adun
ce a mai rămas
din puritate
nestrivit de indiferenţă

Ştiu că nădejdea
purtată duios
pe braţe spre Lumină
alungă coşmarul
când seminţele răsar
dincolo de linia orizontului
acolo unde se odihnesc
tălpile Tale Doamne

elena marin alexe

Nunta florilor de tei

Rumen şi fierbinte
ca o pâine
abia scoasă din cuptor,
orizontul mă absoarbe cu ochi de foc
printre perdelele braţelor de tei
tremurătoare, răcoroase,
aromate.

Sufletul meu aprins
deapănă tăcut
fire misterioase de iubire celestă,
primite ca dar de vară,
amestecat în ceştile vechi, primitoare,
cu reflexele aurii, care pecetluiesc
licoarea.

De sus se scutură
val de miresme
ca o cascadă zglobie,
iar cerul invită pământul
la dansul anual,
semn că nunta florilor de tei
a început.

Absorb
ultima picătură cu nesaţ
si mângâi apusul ce plânge
în timp ce ochii prinşi în hora galbenă
savurează sublimul,
alunec spre pămant cu reverenţă
multumindu-i Lui.

Ziua în nuanţe roz

Azi curtea noastră a fost decorată în "roz de trandafir".. cu numele Rodica! Împreună cu Paul, soţul ei, ne-au făcut o vizită pe care o aşteptam de mult timp.. Banca şi buturugile de sub vişin au fost luate cu asalt din pricina undei răcoroase ..
Ce dor mi-a fost de tine, Rody!

Sper că ţi-a plăcut "balmeşul" de fructe..

"Doi într-un hamac' zâmbesc în faţa camerei..!
Sub îmbrăţişarea salciei, trandafirul devine nostalgic ..

În bazin apa încă este răcoroasă şi mângâie degetele ..

Trandafirul roz şi floarea soarelui, au multe să-şi povestească...

Paul şi-a găsit refugiu ideal în hamac..Ei, ce bine i-o fi..
Poveştile nu se mai sfârşesc..
Timpul zboară, dar nimeni nu se întrece cu el. Din când în când aparatul foto îşi face datoria, pecetluind momentele.

N-a fost uitată nici buturuga de sub salcie.
După ce au plecat, tăcerea a pus iar stăpânire pe curte. Mi se pare că a fost doar o iluzie..dar trandafirul roz din faţa ferestrei îmi face şterengăreşte cu ochiul şi îmi şopteşte: Nu, nu a fost vis, eu am simţit-o cu toate petalele mele!
Fântâna arteziană clipoceşte alungând arşiţa dupa amiezii, iar noi ne retragem în casă, discret, să nu cumva să ştirbim clipele frumoase care încă mai adastă prin amintirile atât de proaspete.
Un refren pare a pune punctul pe i, a acestei zile .....O, happy day!
Vă mai aşteptăm, cu mare drag!