Din altarul primăverii
Florile s-or deştepta,
Vor bate la uşa serii
Şi cu luna vor dansa..
Adunate-n bucheţele ,
Râd prin parcuri, pe coline,
Par cernute dintre stele,
Sufletul să mi-l aline.
Cu aroma lor discretă
Şi culori de suflet vii,
Între-un vals şi-o piruetă,
Fac popasuri prin câmpii.
Albe, galbene, albastre,
Roşii sau portocalii,
Azi culeg miresme-n glastre,
Pentru zilele pustii.
elena marin alexe
Ador aceste două zile din luna Aprilie, 23 şi 24, care sunt scrise cu iubire din IUBIRE, pe inima mea, Gelucu, dragul meu frăţior.
20. Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul.
21. Isus le-a zis din nou: "Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi."
22. Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: "Luati Duh Sfant!
23. Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine, vor fi tinute."
24. Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus.
25. Ceilalti ucenici i-au zis deci: "Am vazut pe Domnul!" Dar el le-a raspuns: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."
26. Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: "Pace voua!"
27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios."
28. Drept raspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"
29. "Tomo", i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."
Ev. Ioan 20.
Cred că suntem dintre acei fericiţi de Mântuitorul! Să ne bucurăm şi să avem inima plină de pacea Sa.
Premiul Prieteniei merge în mare grabă la Aniko http://anikostefan.blogspot.com/
şi plimbările prin grădină..după o ploaie ce parcă nu se mai dădea dusă..
Mărgăritarul îmbie cu mireasma lui proaspătă, plină de gingăşie înlăcrimată..
o floricică albă ce pare să fie unică între flori, prin simbolul ei.
Liniştea domneşte sub vişinul înflorit, în toată splendoarea lui. Solitar şi tăcut aşteptând soarele, hamacul, poveştile, poezia, prietenii..
Dragii mei prieteni
Bucuraţi-vă, Isus este viu!
Sărbătoarea învierii să vă aducă multă Lumină în suflet!
elena marin alexe
38. Ei ziceau: "Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!"
39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: "Învaţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!"
40. Şi El a răspuns: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."
41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.
Pentru prieteni, dedic această melodie şi vă doresc o zi cu multă binecuvântare!
La apus de viaţă
s-au îngrămădit
idealuri
şi dorinţe nerostite,
neatinse, neuitate.
Stau acolo
ca într-o sală de aşteptare
a timpului.
Uneori
le mai colind cu gândul
făcut arc
peste vremuri.
Pe unele
abia dacă le mai zăresc,
printre faldurile dese
ale uitării de sine.
Altele se înfiripă repede,
sub privirile mele uluite,
scuturându-şi colbul,
renăscând,
mi se agaţă de inimă rugător:
- Împlineşte-mă, împlineşte-mă!
Le îmbrăţişez,
uşor confuză de insistenţa lor tardivă.
Nu mi-ar ajunge
încă o viaţă, să le desăvârşesc pe toate.
Lidi
Este începutul unei frumoase primăveri, care abundă în sărbători pentru mine.Prima sarbătoare este ziua când ai venit pe lume, prinţesa mea dragă, Lidia. Astazi, cu sinceritate îţi destăinuiesc ceva: M-a părăsit inspiraţia...aş avea multe să-ţi spun, dar cuvintele s-au împrăştiat nesigure şi au fugit, lasând să se vadă doar chipul tău, cu zâmbetul acela sclipitor, binecunoscut de noi, cei care te iubim.
Draga noastră dragă, îţi dorim ploi de bucurii!
Să nu uiţi că eşti fiică de rege.Fii binecuvântată!
Aş vrea să ating a Lui nemurire
Ţesută pe-un deal în fir de iubire
Mereu să rămân ancorată de cer
Cu ochii scaldaţi in divinul mister
La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor,
Isus mă alină atunci când mi-e dor,
Pe frunte-mi coboară cunună de vis
Şi gându-mi ridică spre zări din abis.
De când Îl cunosc privesc des în mine,
Atunci când mi-e greu colind zări senine,
Speranţa mă urcă nu cad la pământ,
Ascult şi mi-e bine, rămân în Cuvânt.
Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig,
Am clipe în care nu pot să-L mai strig,
Mă văd rătăcită, adesea plângând,
Stingheră şi tristă pe margini de gând.
Puterea se frânge, slăbeşte mereu,
Aproape că zilnic resimt tot mai greu,
Povara de zile cum mă apasă,
Ce lung mi se pare drumul spre-acasă.
Aş vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină,
Pe suflet s-o pun urcând pe colină,
Pe căi nevăzute să port aripi vii,
S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii.
Aş vrea să ating a Lui nemurire
Ţesută pe-un deal în fir de iubire
Mereu să rămân ancorată de cer
Cu ochii scaldaţi in divinul mister
Azi am primit antologia Amprente vol.6 şi sunt foarte bucuroasă, de aceea vreau să împărtăşesc cu voi, prietenii mei.
cu fruntea rezemată
de răcoarea ceţurilor
dinspre Măgura,
fac autostopul
pe calea vieţii..
Până se crapă de ziuă,
rătăcesc dusă de gânduri,
scormonind în
iluzia primăvăratecă,
acompaniată doar
de şoaptele sacadate, monotone,
fatale clipelor melancolice,
picături şovăitoare,
reci, străine sufletului.
Ropotul
nu mai conteneşte,
legănându-se într-o parte şi-n alta,
ca o vorbărie plictisită,
atemporală,
ignorând tăcerea nopţii,
toacă cerul mărunt
sub privirile norilor
indiferenţi, părtaşi
la măcelul orb.
Sunt captiva
celei de-a patra zi,
de ploaie mocănească,
rebelă, pisăloagă,
îmbrăţişată adeseori
de tărâmul primitor,
şi binecuvântat,
de la Vrancea.
Aici
până şi ploile
ţes, nemuritoare,
magice legende,
iar norii rătăcitori
le povestesc
plângând
depărtărilor.
elena marin alexe
