Havasi-Lacrimosa

La Mulţi Ani!

Astazi este ziua Regelui Mihai . La împlinirea celor 91 de ani, mă alătur românilor care urează regelui sănătate şi viaţă veşnică. Majestatea Sa a primit medalia "Emblema de onoare a Armatei Eomâne", medalie ce se acorda şefilor de stat. La rândul său şi Regele a decorat mai multe personalităţi.

Cu mâna pe inimă vă urez :

Dumnezeu să vă ocrotească Majestate, La  Mulţi Ani!

elena marin alexe

 

Singurătate în doi..

Ion Benim, un locuitor din ţinuturile vrâncene, mai precis din satul Prahuda, în vârstă de 62 ani, nu are nici mâini, nici picioare, cu toate astea duce o viaţă demnă, fără să ceară cuiva pomană.

Omul se gospodăreşte  singur cu cei 290 de lei, ajutorul pe care îl primeşte de la stat.Ca să poată trăi face cărăuşie, pe la oamenii din sat, ba chiar aduce lemne din pădure.Cu trecerea timpului, calul i-a devenit cel mai bun prieten  şi cu el îşi poartă singurătatea.Deşi fără mâini, singur işi înhamă şi îşi deshamă, animalul, îşi pregăteşte căruţa şi mână cu pricepere pe toate drumurile pe care este nevoit să o ia. Aşa merge să-şi cumpere pâine şi alimente de la magazin şi declară  că nu a primit nimic gratis.

 "Dacă îţi dă Dumnezeu, trebuie să suferi"
- Ce să zic, mi-ar trebui multe, dar cui să-i spun? Îi mai spun lui Dumnezeu, cu El vorbesc", spune bătrânul.

                                                                                                                        elena marin alexe

La răspântii..

Te-am căutat
multă vreme,
ascultându-mi şoaptele inimii,
zăbovind
la toate răspântiile
timp de o viaţă,
până când într-o zi
ceasul s-a oprit,
zdrobit
de osteneala zadarnică,
dându-şi minutarele peste cap
în bătaie de joc
şi toate drumurile s-au închis..
Eram
plină de toamnă
galbenă,
pustiitor de tristă,
Doamne..
Pe langă inima mea
curgea mustul aromat,
stors din vâlvătaia viilor,
care îngenunchiate
plângeau în pumni deşertăciunea
lumii.
Mi-au trebuit
braţe de răbdare
să deschid cel mai îngust drum,
apoi pe celelalte,
unul după altul.
Acum
răspântiile drumurilor noastre
aşteaptă în Lumină.

- Pe aici se poate trece!

elena marin alexe- oct. 2012

captiv între pământ şi cer

cu Tine-n gând îmi e uşor
să curm  dorinţe ce mă dor
şi-n taina serii să Te-aştept,
cu bucurii ascunse-n piept.

cu Tine-n gând trec negre căi,
mă prind în zbor pe-ntinse văi
cu legături de-albastru vis
şi mă cufund în paradis.

cu Tine-n gând alung tristeţi,
Tu ai răbdare să mă-nveţi,
tot ce-am uitat în drumul meu
cu drag îmi aminteşti mereu.

cu Tine-n gând durere nu-i,
dar nici nu mai alerg haihui
şi nici nu mă mai simt stingher,
captiv între pământ şi cer.

cu Tine-n gând povara-mi duc,
în noapte lacrima-mi usuc,
privesc văzduhul în văpăi
şi mă topesc în ochii Tăi.

cu Tine-n gând nu mă mai tem
când valurile vieţii gem,
stau în tăcere şi ascult,
nu mă-grozeşte-al ei tumult.

cu Tine pot păşi pe nori,
mă încălzeşti cu dulci fiori,
spre Golgotha ades mă urci
şi-adorm la umbra sfintei cruci.

cu Tine-aş merge peste tot
fară să simt că nu mai pot,
în revelaţii mă trezesc,
şoptindu-ţi: Doamne, Te iubesc!

cu Tine-n gând  speranţa mea
o smulg din luminiş de stea
şi între crini o împletesc,
pe-altarul Tău dumnezeiesc.

cu Tine-n gănd şi noaptea-i zi,
stau liniştită orice-ar fi,
prin  bucurii ori încercări
călătoresc spre albe zări.

În gândul meu vreau să rămâi,
Tu eşti iubirea mea dintâi,
şi fericirea ce-o aştept,
spre Tine ruga îmi îndrept.

elena marin alexe 2012

Eşti fiică de rege!

( Pentru tine, Maruşka )

Tu crezi că nu eşti decât fulgul hoinar,

Dar trecerea ta printre zări este har,

Eşti fiică de rege şi vei moşteni

Comori de iubire oriunde vei fi.

Pe drumul vieţii El te-a întâlnit,

Pe braţe te-a dus, zi de zi te-a hrănit,

Cu lapte şi miere festinul regesc

Şi-un loc te aşteaptă-n palatul ceresc.

Nu-ţi pierde nădejdea când drumul ţi-e greu,

Alături de tine stă El, Dumnezeu,

Asupra-ţi veghează, cu milă în glas

L-auzi cum şopteşte - Nicicum nu te las!

Te simţi ostenită, mai cazi uneori,

De răul din juru-ţi ades te-nfiori?

Ridică-ti privirea, colo în zare

Mai lin vei păşi acum pe cărare.

Păstrează ce ai, ţine dragostea-n gând,

Căci Tatăl tau vine la tine curând

Şi mână în mână spre cer veţi urca,

Cunună de roze pe cap vei purta.

elena marin alexe- oct.2012

Gura "creştinului" cea de toate zilele...

-Măi române, când îţi vine să înjuri, pune-ţi mâna la gură!
Mă doare, când  românii spun tuturor, că noi suntem creştini sub apostolatul sf.Andrei, de mai bine de 2000 ani. Mi-ar plăcea să fie şi adevărat..
Din nefericire  mă întreb ce a mai rămas din aureola noastră de creştinism, după ani şi ani? Nu ştiu, deoarece de dimineaţa până seara, sunt bombardată  de înjurături, care de care mai violente, la adresa divinului..Aceste vorbe sapă răni adânci în inima mea.
Oare cu ce este vinovat Dumnezeu:
Dacă-
ciocanul dă pe lângă cui
pâinea cumpărată de copilă este veche
bietul cal nu mai poate urca panta, cu o caruţă plină pana la refuz
mânuţele subţiri scapă jos sticla cu lapte
un sofer nu-ţi  acordă prioritate în trafic
nu plouă la timpul dorit
plouă pe timpul culesului strugurilor
se întoarce Băsescu
rămâne Ponta prim ministru
pierzi trenul
cineva se izbeşte de tine şi-ţi sfărâmă toate ouăle din plasă
apare prea des D.Diaconescu la toate posturile
nu mai apare Băsescu
s-a spart acoperişul şi trebuie înlocuit
nu ai primit restul corect la piaţă
se sparge damigeana sub presiunea vinului nou
autobuzul pleacă înainte de a a ajunge tu lângă el
în carnetul fiicei tale a răsărit o notă proastă
ţi s-a rupt încălţămintea
găina vecinei sare peste gard şi ciupeşte cu nesaţ roşiile
se termină pâinea la marchet
esti dat afară de la serviciu

Aş putea să vă dau mii de "motive" dar cred că este deajuns dr edificator.. 
Cât despre înjurături, vorbe grele, insulte, ele pornesc de la "trimiterea la origini" şi ce este mai grav, continuă cu:
Dumnezeul ....
biserica ....
candela ....
Cristosul ....
arhanghelul ....
mănăstirrea ....
împărtăşania ....
duminica ....
Paştele ....
crucea ....
altarul ....
luate-ar dracu
mâncate-ar moartea
ardăte-ar focul
etc.
  
Oare cum îşi pot spune creştini cei care vorbesc şi blesteamă aşa? Şi ce este mai grav ..că nu sunt puţini, ba am curaj să afirm, că o fosrte mare parte a românilor folosesc uzual aceste insulte la adresa Divinului. Eu ca şi voi care mă citiţi aţi auzit şi auziţi zilnic oriunde în drumul vostru, la piată, la semafor, la câmp, la petreceri, oriunde se adună de la doi oameni în sus. Mulţi sunt cucernici doar la biserică, sau în faţa unor moaşte, cum ar fi la rămăşiţele sf. Paraschieva, sf. Ioan etc. în speranţa că vor fi iertaţi dacă stau 3 zile în ploaie, sau înconjură locaşul bisericii pe genunchi, uitând sau poate neştiind, că Dumnezeu ne-a iertat şi a ispaşit păcatele noastre pe lemnul crucii, la Golgota. Nu vreau să arunc vina asupra conducătorilor bisericilor, dar cred că dacă cei ce au în vedere păstorirea credincioşilor  ar pune Scriptura în mâinile oamenilor, măcar în ziua de duminică şi ar citi cu ei şi le-ar explica cât de păcat este insultarea Domnului , treptat, citind cuvântul sfânt cu ochii lor, oamenii s-ar lăsa de acest limbaj ofensator, care le blochează calea rugăciunilor şi viaţa le-ar deveni  mai plăcută, lor, semenilor lor şi bineînţeles lui Dumnezeu.

Poate mă aude cineva!

 Atenţie la cuvinte! Cuvintele tale te pot despărţi de Dumnezeu pentru totdeauna: 
Ev. Matei 12
35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit."
Ascultaţi aici..

elena marin alexe- Din viaţa românilor

Toamna mea

Mi-e toamna
aproape de inimă,
iar eu
aleg să îmbrăţişez
clipele desculţe
care trec prin mine
dezinteresate,
atinse de plictis
mult prea devreme.

Urmăresc aventura lor
de peste cinci decenii,
fără să-mi pese că
timpul
s-a decolorat
pe rătăcitoare alei,
iscălite de efemer.

Toamna mea,
bolnavă, despuiată
de curcubeul ei
ars
în furia patimilor
verii,.
mă mângâie,
fără acordurile vântului
fâstâcit ori absent,
printre frunzele mult prea devreme
obosite.

elena marin alexe-2012

Când sufletul..

Când sufletul se frânge-n dor
pe abruptele trăiri de vis,
las inima să urce-n zbor,
s-asculte imn de paradis.

Când ochii trişti coboară-n gol,
alunecând pe terne văi,
mi-adun privirile în stol
şi  le-ascund în ochii Tăi.

Când cerul stă posomorât,
scăldat de norul cenuşiu,
sufletu-mi tace amărât,
mai sunt, sau nu mai sunt, nu ştiu.

Când paşii mi s-au rătăcit
pe voluptoasele cărări,
mă prinzi de mână, blând, tacit
şi mă conduci spre albe zări.

Când visul se transformă-n jar,
iluziile-n braţe-mi plâng,
tot cerul freamătă de har,
Iubirea-n inimă o strâng.

Când zilele îmi sunt pustii,
abandonate de cu zori,
pun amintirile-n cutii
să le ascund în aurori.

Când aripa durerii port,
iar liniştea n-o mai zăresc,
doar cu o boare de efort
La Isus pacea îmi găsesc.

elena marin alexe

KHASAWNEH OMAR, stomatolog Focşani

Acum câteva zile, căutam un dentist să-mi rezolve durerea teribilă de după extracţie.Am luat la rând cabinetele cu numele cele mai sonore din Focsani.Dar doar unul lucra şi sâmbăta.Cum era foarte ocupat cu o extracţie ce dura de trei ore..., după spusele tatălui fetei , care aştepta în hol şi cum auzeam tot ce se întâmpla în cabinet, plus preţurile afişate care m-au speriat de a-binelea, am plecat repede şi am mers la Policlinica stomatologică la urgenţe, din Focşani , sperând să găsesc un medic care să mă ajute.
Am mers cu o teamă în suflet, ce nu are rost să v-o descriu, deoarece sunt sigură că mulţi dintre voi aţi simţit-o cândva vis a vis de dentist. Aici am dat peste un doctor tânăr, cu un chip frumos, zâmbitor,care după accent cred că este de origine turcă, dar nu sunt sigură. I-am spus oful meu şi după ce m-a ascultat cu atenţie, mi-a explicat cu voce domoală şi cu blândeţe că trebuie să scap de fobie, ca se poate face meserie şi fără dureri  teribile.Încet încet m-a convins ca mai întâi trebuie să fac radiografie la locul extracţiei.Am făcut şi apoi  la fel de blând mi-a explicat ca trebuie să-mi cureţe tartrul de pe dinţi. Cu o mică anestezie cu spray, cu răbdare şi profesionalism s-a ocupat de dinţii mei.
În tot acest timp soţia sa, o tânără şi frumoasă româncă, originară din Vrancea, mă încuraja cu blândeţe, ca pe un copil.Ce pot să spun, decât că pentru prima oară în viaţă, scaunul de la dentist nu mi-a mai provocat fiori , ci din contră dialogul cu cei doi soţi, m-a făcut să mă simt confortabil, datorită profesionalismului lor, dar şi OMENIEI de care au dat dovadă soţii Cătălina şi Omar Khasawneh.

Azi am trecut pe la cabinet, să le fac o fotografie ca să-i cunoască şi alţi eventuali pacienţi, speriaţi de stomatolog.
Dl.Doctor  Khasawneh.Omar, poate fi găsit la cabinetul  de urgenţe nr 5 din Policlinica stomatologică, Focşani str.Vămii nr.3.Apelaţi la el cu încredere.Nu veţi fi dezamăgiti.

MULŢUMESC, DOCTORE!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

elena marin alexe-Sept.2012

Apel către prieteni

Mă confrunt cu o problemă, pe care vreau să o împartăşesc cu voi, prietenii mei din virtual.
De căteva zile, mai precis de la începutul acestei saptămâni, am fost la dentist pentru o extracţie. Nu am mai avut probleme de acest gen, de peste 15 ani. Curios că şi după extracţie durerea nu m-a lăsat ba mai rău o durere acută care radiază şi în urechea stângă, în partea cu extracţia, ba şi în gât sub mandibulă, deşi locul extracţiei este curat şi neinflamat.
Am mai luat calmante şi iată-mă la a 5-a zi după extracţie
Nu ştiu ce să fac.Mă rog la Medicul Bun, să mă vindece. Până acum la 12.39 când  scriu, încă nu mă doare, dar nu ştiu ce va fi mai târziu. Mi-e tare frică să ajung iar la dentist, căci eu având probleme cardiace, nu pot beneficia de anestezie puternică. Ştiu că El Domnul nostru poate lua orice durere. Şi cred asta.
Apelez la voi, prietenii mei să vă rugaţi pentru mine. Fiţi binecuvântaţi.

O săptămână la braţ cu Divinul

Pentru toţi cei ce vor trece la plimbare! Vă doresc o saptămână la braţ cu Isus!

elena marin alexe

Anotimpuri prin infinit

Am inima sleită, Doamne,
Sunt obosită de drum lung
De primăveri, ierni , veri şi toamne
Aştept la Tine să ajung

De multă vreme călătoare,
Mi-am risipit zile şi nopţi,
Cu multă trudă şi răbdare
Am tot bătut la multe porţi

Dorind să aflu o ieşire
Din haosul acestui trai,
Nemângâiată de iubire,
Cu sufletul tânjind spre rai.

Am alergat fără-ncetare
Pe vesele cărări de vis,
Din verde crud şi albă floare
Mi-am ţesut dor de paradis.

În linişte şi cer albastru
Sau unda mării de cleştar,
La poala codrului sihastru
Am regăsit cupa de har.

Cu buzele arse de sete,
Grăbită cerul am sorbit,
Îmi scutur negura din plete
Şi mă afund în infinit.

elena marin alexe-2012

Bolta de struguri

Avenit toamna!
S-au copt strugurii în ţara binecuvântată a Vrancei. Anul acesta nu vor fi struguri mulţi, căci nu a plouat de câteva luni, dar puţini atâţia câţi sunt, strugurii de la Vrancea vor fi dulci şi aromaţi.
În alţi ani bolta noastră era doldora de struguri, acum sunt mai puţini, dar îi mulţumim Domnului şi pentru ei.
Am cules şi noi din bolta din curte şi ne-am distrat cu Robert , fiul nostru, făcând ceva ceva poze. Le punem, să le vedeţi şi voi, prietenii, care veniţi la plimbare..

elena marin alexe- 2012

Amprentele Literare

Vara asta a apărut şi cel de-al 7-lea volum al amprentelor.
Am alături noi colegi de cenaclu talentaţi la scris, care îmi sunt tare dragi.
Ma bucură faptul, că deşi vremurile nu sunt aşa propice, totuşi sunt încă oameni sensibili, care şi-au ales un loc rezervat în salba cuvintelor.
Amprentele merg mai departe!

Mulţumiri Geaninei si lui Cristian Lisandru, cu preţuire!

elena marin alexe

Nemărginirea cu ochii pe mine

Mă opresc,
agasată
să tot calc cu tălpile gândului
spinii rătăciti pe cărarea
dintre lumini şi umbre

plictisită uneori
mă tot adun din îmbrăţişări false
care-mi ocolesc inima
şi merg mai departe
cu lacrimile în pumn

mă opresc
la graniţa clipei galben-ruginie
culeasă din zbor
pe-a timpului potecă
tocită
de atătea suflete rătăcitoare
prin universul Tău Doamne

urc spre albastru
în dor purtată pe culmi
de măreţia operei creată de Tine
Stăpânul absolut al vieţii

nemărginirea
cu ochii larg deschişi
întipăriţi pe inima mea
mă adună din cele patru zări
şi îmi luminează calea

Azi sunt
hotărâtă să nu mă mai opresc
până la marea de cristal

Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.

Azi a plecat dintre noi, poeta Constanţa Buzea.În semn de omagiu las aici o fărâmă din scrierile sale.
Condoleanţe, Andrei Păunescu, la pierderea mamei tale!


Pîna-n pamînt, tristetea mea te-nhamuri
La frunze, la caderea lor de-o vara.
Trezite sunt de gîndul c-au sa moara,
Ca umbra nu-i, sunt doar lumini si ramuri.

Pustii, frumoase învelesc o groapa.
Se-nchide ochiul meu si le ignora.
Cenusa leaga strîns ora de ora,
Oprind migrarea turmelor de apa.

Cum toamna, torturîndu-mi lumea verde
Ca pe o minte-adînc nestiutoare,
Ar capata si tot atunci ar pierde
Naive taine, îngeri de rabdare,

Cu disperare sîngele-si deschide,
Si frunza pare ca se sinucide

Constanta Buzea.

Agonia verii

Cu inima strânsă-n fiori,
Ajung pe-nserat la altar,
Privirea-mi se-agaţă de nori,
Aşteaptă din marele har.

Pămantul se-agită aprins,
Abia mai respiră pe drum,
Crăpat şi fierbinte, încins,
Tăcut se transformă în scrum.

Prin pomi ramuri triste se zbat,
Când prunele cad la pământ
Şi aerul moare uscat,
Sub palma ursuzului vânt.

Suspină gradina de flori,
Cu buzele arse de foc,
Tânjind la răcoarea din zori,
În umbra bătrânului soc.

Ulcioarele pline pe cer
Aşteaptă un semn, un răspuns,
Dar ruga ce urcă -n eter,
Se pare că nu e deajuns.

Ard firele verzi în văpăi
Şi bocet răsună-n câmpii,
Întoarce-Ţi spre munţi ochii Tăi,
Spre noi şi ai noştri copii.

Dă Doamne, cerul să plângă,
De mila acestui pământ,
Iar ploaia jarul să-l stingă,
Pe suflet să picure cânt.

60..

Azi mai urc o treaptă de har.. şi nu pot spune că nu am emoţii, păşind în cel de-al 60-lea an al vieţii. Mulţumesc Domnului pentru ocrotirea de pâna acum!

Mulţumesc, celor care mi-au rămas alături, cu prietenia lor benefică!
Ce va mai fi de aici înainte, voi vedea. Deocamdată sunt bucuroasă, căci am iar conexiune la internet şi abia aştept să va citesc, dragii mei.

Consolare

Când ating catapeteasma
focului în rugăciune
mi se pare că tot cerul
stă s-asculte ce-am a spune

Şi din sferele înalte
curg râuri de bucurie
tihna uşa mi-o deschide
şi mă scald în reverie

Alungate fug pe dată
grijile încrâncenarea
doar lumina Lui şi Pacea
îmi îmbracă azi cărarea

Mâna Sa cu bunătate
curmă frica întristarea
iar nemărginita-I milă
poartă-n braţe consolarea

Sub balsamul de iubire
sufletu-mi se-nviorează
viaţa capătă valenţe
ochii trişti se-nseninează

Blând nădejdea se aşterne
cald fior mă copleşeşte
nu-s aici la întâmplare
ştiu că Isus mă iubeşte

Ruga mea spre El se-nalţă
strecurată printre şoapte
ca jertfă de mulţumire
ofrandă la miez de noapte

elena marin alexe