A fost de Paşti 2011- la Vrancea. . . .

Ce-mi spune primăvara ....

Dacă e vineri - Hai la plimbare la braţ cu poezia !

Printre gânduri trecătoare
Într-o inimă cernită,
Strâng buchet de lăcrămioare
Din grădina înflorită.

Ochii mei sărută iarba
Şi o mângâie-n tăcere,
Tremură-n fiori rubarba,
Răsfăţată de plăcere.

Ascult  vântul cum adie,
Măturând aleea tristă.
Palma strânge o hârtie,
Cade lacrima-n batistă.

Norii se adună-n grabă
Şi invită vântu-n horă.
Soarele zâmbeşte-n barbă,
Floarea în genunchi imploră.

Suspină doru-n altiţe,
Mii de ramuri prind a ţese
Minunate coroniţe,
Pentru văluri de mirese.

Prin livada însorită
Foşnetele prind a spune
Că-n ograda înverzită
Iar se-aşteaptă o minune.

În arome împletită,
Primavara, flori,  salcâmii,
Toate-mi spun că sunt iubită,
De Mântuitorul lumii. 

elena marin alexe

Doar atât

Pe adresa de Facebook am primit un mesaj  şi am să răspund public.

Gheorghe Cornel Rosca

    *
      Hristos A ÎNVIAT !
      Stimata doamna Elena Marin-Alexe, Buna ZIUA !
      Voi încerca sa fiu cât mai scut si ÎMI CER IERTARE pentru ca va deranjez !
      ~
      Eu sunt CREDINCIOS, dar ... ortodox. Nu stiu ce înseamna, caci abia acum MA INTERESEZ !
      Însa, doresc sa CAUT pretutindeni ... "tresariri ... de comuniune" cu Dumnezeu !
      Mi-a murit sotia în august, anul trecut si AM STAT despartit de Ana Maria Stefania, mai mult de 9 luni, SILIT de rudele din partea lui Mihaela, care AU REFUZAT sa-mi dea fetita înapoi acasa ! Am pierdut O AVERE "judecându-ma" cu ei si "CÂSTIGÂND tutela" ! Acum MA ZBAT în GRAVE lipsuri materiale.
      Va rog din Inima ! VA JUR ca NU eu am fost Clona ! Va jur ca NU eu am scris acel comentariu la domnul Adrian ! Însa EU (Rosca Gheorghe Cornel) am fost afectat aproape 2 (DOI !) ani, si ÎNCA sunt afectat, si tot voi mai fi TOATA VIATA MEA, de "actiunea" acelui nesabuit !
      Va rog însa pe dvs. sa luati o decizie favorabila acestui APEL.
      Va rog sa "MA ELIBERATI" de stresul datorat refuzului dvs. de A-MI DA DREPTATE !
      Am fost suparat ... si , "normal" am dorit sa ajung cumva .... la CUGETUL dvs. De aceea am scris "acele" articole pe blogurile mele, NU PENTRU RECLAMA !
      NU doresc SA MA IERTATI, în relatie cu acel incident, sau în relatie cu Clona ! FIECARE îsi va "JUDECA VIATA" împreuna cu MÂNTUITORUL, dupa care VA MERGE unde "si-a asternut" !
      NU doresc sa va absolviti de vreo "VINA", cerându-mi dumneavoastra Iertare !
      Eu pentru dvs. insist, pentru A NU RAMÂNE în EROARE !!!
      ~
      Va rog insistent, daca este cazul pentru alte detalii ALE REALULUI, eu sunt chiar cine am spus ca sunt: Rosca Gheorghe Cornel, am 9 Bloguri (înca nu le-am unificat, caci ÎNCA nu ma pricep) si sunt pictor-executant la Teatrul Nottara, Bucuresti.
      Aveti acest mesaj "în mâna" si ÎMI PUTETI face (cu ajutorul lui) MULT RAU, mie si fetitei mele, sau, puteti ... sa va revizuiti atitudinea, macar ca .... "Semn de întrebare" !
      Va rog: VA CER PERMISIUNEA sa vizitez blogul dvs. http://hailaplimbare.blogspot.com/, chiar daca NU DORITI sa comentez. POT sa ma abtin. Îmi este necesar (asa cum v-am precizat) "Întelegerii" diferitelor aspecte umane. Pot sa ma abtin chiar de la a LUA citate, pe care sa le dezvolt, mai ales pentru ca este protejat de DREPTURI DE AUTOR. Dar macar lasati-ma sa-l CONSULT !
      Va Multumesc !
      ~
      Cornelius, :):)
      PS: În lipsa vreunui raspuns din partea dvs., ANUL ASTA nu va mai deranjez ... NICAIERI în Virtual (pe întreg NET-ul !)
      Dumnezeu SA VA Binecuvânteze ! Amin. ~,

Domnule Roşca

În acest mesaj pe care mi l-aţi trimis, sunt lucruri personale ce vă aparţin si nu cred că trebuie amestecate cu problema care vă frământă de ceva timp. Eu am şi uitat acea poveste urâtă cu "Clona", care mi-a adus înjurături şi vulgarităţi cât cuprinde o mahala întreagă...Spuneţi ca nu dv. sunteţi acela , ci o clonă, care v-a facut de râs in lumea virtuală, comentând sub numele dv.stră. 
Ok.
Declar public că am uitat, am iertat şi înclin să vă cred că a-ţi fost clonat!
Uitaţi şi dv.acest incident şi vă rog să-i puneţi punct. 
Nu doresc însă, să vă am printre prietenii mei din simplul motiv că nu avem nici un punct comun. 
Mă voi rezuma doar la prietenii aleşi de mine, pe anumite criterii şi pe care abia dacă am timp să-i vizitez.Mai am şi alte preocupări destul de importante, în afara virtualului, care îmi solicită timpul.
Şi apoi se ştie că fiecare dintre noi avem dreptul să ne alegem prietenii şi în lumea reală, ca şi în cea virtuală.
Vă rog să nu îmi mai trimiteţi nici un mesaj.Nu voi mai răspunde. Din acest motiv am ales sa vă  răspund public.Vă mulţumesc.

Pierdute zile

Pierdute zile                
pe roua din zori
prin ceaţă
poartă cu ele
clipe nespuse
de viaţă

Prin soare timid
sau pală de vânt
furtuna
se-atârnă de vis
călare pe nor
nebuna

Trec vremurile
pierdute în van
pe cărări
clipă cu clipă
am sufletul  plin
de-ntrebări

Tăcute umbre
cutreieră timp
prin  jalea
şi jarul nestins
vrând să culeagă
uitarea

Spre veşnicie
curge izvorul
de viaţă
tremură zarea
dorul de ceruri
se-agaţă

elena marin alexe 

Întoarcerea

Urc panta spre oraş. E tare obositor acest drum de la gară spre centru, cam vreo 300 de metri. Gândul că în curând voi ajunge să revăd casa copilariei mele, îmi dă aripi. Aproape că nu observ nimic pe unde trec, din cauza grabei. La un moment dat, înţeleg că în acest ritm voi obosi repede, aşa că încetinesc şi îmi las privirile să alunece în dreapta şi-n stânga cu oarecare mirare. S-a mai schimbat câte ceva...   Câţi ani au trecut, nu mai ţin minte. Un lanţ de blocuri îmi taie calea şi descumpănită oarecum, nu mai ştiu încotro s-o apuc. Mă rog în gând şi hotărăsc să merg totuşi pe un drum mai lăturalnic, poate pe  acolo nu s-au schimbat prea multe. Şi am avut dreptate.
Aceleaşi case, mă salută tăcut de pe o parte şi de pe cealaltă, iar eu le răspund din priviri. În faţa mea tronează la fel de stingheră ca şi altădată, vechea Sinagogă, acolo unde în copilărie obişnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulţi prieteni evrei. La uşa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preţ de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor din serile de Sabath. Ca într-o vrajă, mâna se întinde dornică să mângâie lemnul uzat dar încărcat de amintiri, apoi paşii o iau iarăşi din loc şi nu după multă vreme, iată-mă căţărată pe gardul cimitirului vechi evreiesc, căutând  cu privirea avidă, pietrele acoperite de muşchiul verde, ca de o plagă a timpului. Pe aici, printre ele, ne jucam de-a ascunselea...

Am ajuns şi pe strada  ce mi-a ocrotit paşii copilăriei - Nuţu Elman. Casele parcă nu s-au schimbat şi ochii mei se odihnesc tăcuţi pe unele dintre cele ce mi-au marcat copilăria. Pe stânga zăresc fântâna veche cu ciutura aproape putredă şi mă apropii incet de căsuţa cu gard verde. O voce din mine ar vrea să strige şi acum:
-Tanti Păduraru...! M-o trimis mămica sâ cumpăr borş, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum îşi freacă bucuroasă palmele şi îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creştet cu blândeţe.
O iau din loc, grăbită şi dornică, de a regăsi locuri dragi sufletului meu. Ochii mei nesătui caută iscoditori printre leaţurile gardurilor ce poartă patina timpului.
Dar iată şi casa Ioanei, prietena mea. Ferestrele parcă îmi vorbesc şi văd o mână fluturând dintre pletele blonde....   M-a zărit, îmi zic dar acum mă grăbesc să ajung acasă...   Îi trimit o bezea.
Inima îmi ticăie ca un ceasornic şi aproape mi se taie respiraţia, când zăresc bătrânul nuc de la poartă care mă întâmpină solemn, dar prietenos. Simt o mare greutate căzând de pe umerii mei şi uşoară ca fulgul mă apropii de poartă, neştiind ce să fac- să intru sau să bat mai întâi? Dar cum stam pe gânduri, uşa de la intrare se deschide şi o femeie între două vârste, legată cu un batic dupa ceafă şi îmbrăcată cu un capot din mătase bleumarin cu trandafiri galbeni, îşi face apariţia în prag. Am rămas lipită de poartă, privind.
În mâini ţine un ghiveci cu clopoţei roşii,  pe care-l pune în faţa casei pe o bancă. Pe rând alte 10 ghivece sunt aşezate unele lângă altele şi stropite cu apă.
- Dragili lu'mama, hai sâ va steargâ mama şâ sâ va curătă, frumoasâlor - aşa le vorbea, ca unor fiinţe, care aveau nevoie de-o vorbă bună.
La colţul casei îşi face apariţia baba Ileana, o femeie tare hâtră, care ajută la treburile casei, înainte de sărbători şi pe care noi copiii, o îndrăgim mult căci este un izvor nesecat de poveşti.  Cu broboada neagră trasă pe frunte, cu mânecile suflecate până dincolo de coate, ea strigă :
- Madam Marica, mai dăm' o bucatâ di săpun, câ mai am trii ţoali di spalat.câ uiti copchiii aştia ard di nirabdari sâ li mai zâc o povesti di-a me!
Mama mea se apropie de ea şi-i explică unde găseşte săpunul şi se întoarse la florile ei, vorbindu-le întruna cu dragoste ca unor copii şi mângâindu-le cu privirea.
Când din spatele casei apăru şi tatăl meu, respiraţia aproape că mi se opri şi inima o luă la trap... Doamne ce dor îmi mai era de el!
De sub pălăria de vară trasă uşor pe frunte, să nu-l ardă soarele, faţa lui zâmbitoare şi ochii neastâmpăraţi mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă:
- Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuţâ dragâ şâ tu nu ti superi câ eli nu-ţ răspund?- câ eu m-aş supara tari!
- Mai bini hai sâ gustăm un ceiuţ ori poati vrei un paharuţ di vin, aici la umbra nucului, ca tari-i cald afarâ...câ mai târzâu pi la vro patru, mă apuc iar di soba lu' Oşlobanu, câ az vreu s-o termin.

Stau în faţa porţii, neştiind ce să fac, ţintuită de stâlpul de piatră  şi nu îndrăznesc să mă mişc incă. Poate ar trebui să-mi fac curaj şi să deschid poarta  sa intru. Dar nu o fac.
Îi privesc încă, pe cei doi cum îşi vorbesc, sub umbra nucului şi nu observ că cineva se apropie de poartă. O voce sparge liniştea tăinuită din jur:
- Căutaţi pe cineva doamnă?
-Eu...? ce sa caut? eu...  am venit oleacă pe acasă...  am apucat sa îngăim printre buzele tremurânde şi privirile speriate prinseră să caute prin curte. Cei doi de mai 'nainte dispăruseră. În faţa mea stătea un necunoscut care mă privea curios.
- Pe cine căutati? - mai intreba omul - cu blândeţe în glas?

O iau la fugă fără să mai privesc înapoi, împiedicâdu-mă în propriile cuvinte, ca într-o reţea nevăzută. Lacrimile îmi curg dezlănţuite  ca o ploaie de vară şi eu alerg şi alerg ... Trebuie să mă îndepărtez de acest loc, care pentru mine poartă un singur nume - trecut.

Acasă...  nu mai este demult acasă.

elena marin alexe

Ce mă doare mai mult

Îmi trec degetele amorţite

prin albeaţa zorilor,

mângâind suflul ascuns

al naturii îngenuncheate.

Când sărut frunza,

simt fiorul efemerului

străbătându-mi simţurile.

Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere,

ci mă cufund în intensitatea ei,

ca într-un psalm

care răscoleşte misterul timpului trecut.

Gândul mă poartă,

prin absolutul universului

regăsit în fiecare bătaie a inimii.

Mă doare timpul nemilos,

zilele ce se perindă tăcute,

sleite de puteri,

ca nişte păsări rănite de glonţ...

Mă adun cu greu

printre rânduri, dornică

să redau zilei stropul promis de bucurie.

Dar suspin şi scot în lumină

clipe răvăşite de tristeţe,

precum frunzele tăcute,

veştede şi sfarâmate de muşcăturile reci,

ale vântoaselor dezlănţuite

de toamna în agonie.

Ce mă doare mai mult

rana mea, sau plânsul naturii?

elena marin alexe

Fiasco...la "Românii au talent"

Am rămas cu un gust amar, după ce s-a anunţat castigatorul la Romanii au talent. Nu-mi venea să cred că marea masa a românilor au votat aşa.Mă simt profund dezamagita de finală. Încă nu am uitat de sărăcie şi amestecăm in mintea noastră valoarea cu mila
Dar la urma urmei aşa ne dam seama de valentele poporului nostru. Ce folos că avem valori incontestabile, dacă nu le dăm şansa să ne şi reprezinte ?  Cred că cei cu adevărat talentaţi vor alege să candideze la valoare, pe alte meleaguri, aşa cum a facut Costel Busuioc în Spania.
Bine-nţeles că dacă Ianau sau Dinu ar fi caştigat în afară ...ne-am fi mândrit  şi ne-am fi bătut cu pumnul în piept, că este român de-al nostru....
Mă simt ruşinată de atitudinea compatrioţilor mei, care au votat sentimental un tânar fără părinţi. Mai bine ar fi ales să-l ajute în mod direct cu bani.Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă medicii chirurgi ar fi admişi la examene pe criterii de milă? Ar vrea vreun român să-şi încredinteze viaţa unui  asemenea bisturiu?
În fine,  aşa-i la români!
Personal promit să nu mai urmăresc niciodată vreo altă ediţie a acestei emisiuni, eşuată din start.

Felicitări pentru Ianău şi Dinu! Vocile voastre de mare excepţie vor căpăta laurii meritului şi timpul va arăta că am avut dreptate.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Voi sunteţi revelaţia acestui concurs!

De Paşti

A sfântă-nviere răsuflă pământul,
Ce vesel şi tandru adie azi vântul.
Săgalnic trece cu tainic fior
-Hristos a-nviat, vă spun tuturor !

Trezit la viaţă e firul de iarbă,
Bătrânii răspund "a-nviat" dând din barbă.
Pomii salută cu ramuri de flori,
Pe cer nu mai văd nici umbră de nori.

Gradinile îşi pun  mantie regească,
Ne-mbie arome, de miel şi de pască.
Copiii se joacă şi-s  zâmbitori,
Natura întreagă e-n sărbători.

Miroase a muguri, e soare şi viaţă.
În verdele crud azi priviri se rasfaţă.
Pe aripi de zori tremură vantul,
Vestea de sus alină pământul.

-Hristos a-nviat, strigă vesel o floare!
-Da e viu, zic şi munţii- ce sărbătoare!
-E viu, murmură  Milcovul rece
Sub soare blând câmpia petrece

-Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc!
Şi cerul şi-oceanele ii spun "te iubesc"!
-Hristos este viu cântă orice făptură!
Ştirea curge ca mierea în gură.

A sfântă-nviere răsuflă pământul
Şi vestea aleargă mai iute ca gândul.
E viu din vecie, El, Dragostea,
Viu va rămâne şi-n inima mea.

elena marin alexe

Prietenilor mei şi cititorilor care vor paşi aici:

Sărbători Fericite, cu speranţă în Domnul Hristos! 

Bucuraţi-vă, Hristos a înviat!

Via Dolorosa

Moment de reculegere....
Isaia capitol 53.

3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

Golgotha mea

Port taina-ncărcată de dor,
Sub ochiul din inimă plâns.
Fac haltă pe o geană de nor,
Pe-albastrul de cer necuprins.

Nelinişti şi frica nespuse,
Se-ascund prin cotloane şi gem.
Prea multe speranţe distruse
Mă-ndeamnă din nou să Te chem.

La poalele dealului sumbru,
Îmi duc azi al lanţului gând.
Găsesc tot alaiul lugubru,
În jalea din mine plângănd.

Sub cruce m-aşez chinuită,
Trişti ochii mei cată în sus
Şi-o nouă nădejde se-agită,
Şoptind, Il implor pe Isus:

-De vrei, ştiu că poţi împăcarea
Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci.
Căci sufletu-mi cere iertarea,
Isuse, sa vii să-l ridici.

Abia se zăreşte speranţa,
De tot ce se-ntâmplă în jur,
Nori negri întunecă viaţa,
Azi totul devine obscur.

Mai lasă-Ţi cu milă iubirea
Să vindece plâns şi amar.

Îţi caut cu dor azi privirea
Şi urc prima treaptă de har.

elena marin alexe

Din zori până-n zori

Am descălecat orbeşte

Şi-mi cufund faţa în zori

Printre degete-mi zâmbeşte

Coloritul unei flori

Alintate de lumină

Fire verzi răsar acum

Soarele măreţ domină

Veselia de pe drum

Gândurile-mi galopează

Pe aripi de bucurii

Dorul însă mai oftează

Trist pe norii azurii

Prin frunze tremurătoare

Păsări caută culcuş

Iese vântul la plimbare

Cântă plopii sub arcuş

Azi bagheta primăverii

Inima-mi o-nalţă sus

Ca o rugă-n pragul serii

Mulţumire lui Isus

Mai târziu doinind aleanul

Stelele pe cer apar

Înflorind ca şi tăpşanul

Alungă dorul amar

Genele se zbat în şoapte

Trase-n fire de balsam

Petice negre de noapte

Lin alunecă pe geam

Mă surprind cu încântare

Călătoare prin tării

Iar mă plimb în Carul Mare

Până înspre zori de zi

elena marin alexe

Blestemul de la Frăsinei

Poveştile populare se împletesc cu izvoarele scrise. Pe la 1860, la Frasinet, cum se numea pe vremea aceea - nume căpătat de la pădurile de frasini din zonă - se aşezaseră câţiva călugări, întemeind un mic schit. Sfântul Calinic, episcop al Râmnicului la acea vreme, i-a vizitat pe călugări si plăcându-i locul, dar şi  credinţa celor câţiva călugări care aleseseră să-L slujească pe Dumenezeu în adâncul muntelui, s-a hotărât să facă din Frăsinet -  "o insulă de spiritualitate, un loc de tainică rugăciune". A plecat şi s-a întors - spun oamenii locului -  pe nepusă masă,  găsind la Frăsinet, mare orgie, cu felurite mâncăruri şi băuturi, cu muzică şi cu femei... Supărarea i s-a transformat în furie şi a aruncat blestemul.
- Femeile au adus scandalul la Frăsinet. Ele nu mai aveau ce căuta acolo niciodată. Un bolovan mare, având gravat cu litere chirilice blestemul sfântului, a fost asezat la hotarul mănăstirii.

Dar oare sfinţii adevăraţi blesteamă?  Sfânta Scriptură spune altfel:
În evang.Matei cap.5:44 Isus Cristos spune -
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-vă pentru cei ce vă asupresc si vă prigonesc,


Bolovanul de la hotarul mănăstirii a fost înlocuit de câtiva ani cu o cruce mare, albastră, pe care a fost transcris textul sfântului. Tot acolo e amplasată o placă pe care scrie alb pe negru: 
Interzis femeilor.

 Legendele spuse din gură-n gură aduc un iz morbid, despre moartea ciudată a unor femei care au îndrăznit să calce în mănăstire, fiind lovite de blestemul călugărului.

Aş avea doar o nelămurire, cu privire la atitudinea celui ce a blestemat şi a celor ce continuă şi azi să blesteme chiar în faţa camerelor de luat vederi, fără să se sfiiască de conceptul lăsat de Dumnezeu în Sf.Scriptură în Romani capitol 12:14 b. 
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati.
Dacă Dumnezeu a zis- Să nu blestemaţi ci să binecuvântaţi, de ce oamenii au ales să schimbe adevarul Lui?
Cred că era suficient să se pună doar oprelişte pentru femei şi atât. Aşa cum de altfel este oprită intrarea femeilor în altar şi nu am auzit ca vreo  femeie să încalce opreliştea bisericească.

Al treilea volum

Am adăugat şi cel de-al treilea volum al Amprentelor Literare, în biblioteca personală! O rază de soare în plus, pentru această primăvară capricioasă, care imi încălzeşte inima.

Mulţumesc mai întâi lui Dumnezeu pentru inspiraţie, căci de la El am acest minunat har de a scrie. Apoi mulţumesc tuturor prietenilor mei, care îşi găsesc câteva clipe să citească ce scriu eu pe aici...Mulţumesc familiei mele care mă susţine cu dragoste.

În mod deosebit, aduc mulţumirile mele familiei Geanina şi Cristian Lisandru, care ma găzduiesc mă încurajează şi mă susţin cu prietenie pe Amprente Literare. 

MULŢUMESC DRAGII MEI, FIŢI BINECUVÂNTAŢI !!!

Mesaj important

Cautaţi-l pe cel ce m-a scuipat şi spuneţi-i că are un loc in Împărăţia Mea.

Căutaşi-l pe cel ce m-a vândut şi spuneţi-i că l-am cumpărat cu preţul sângelui Meu.

Căutaţi-l pe cel ce Mi-a împletit cununa de spini şi spune-i că are o cununa în împaraţia Mea.

Căutaţi-l pe cel ce a luat trestia şi m-a lovit cu ea şi spuneţi-i că are un toiag de domnie în împaraţia Mea.

Căutaţi-l pe cel ce m-a strapuns cu suliţa şi spuneţi-i că există şi o altă cale de a ajunge în inima mea.

Cautaţi- pe cel ce e batut cuiele in mâinile şi picioarele Mele şi spuneţi-i ca Eu îl voi mângâia.

Căutaţi-l pe cel ce a batut in batjocură, pe cruce,o tabliţă cu numele Meu şi spuneţi-i ca i-am scris numele în Cartea Vieţii.

Căutaţi-i pe cei ce au strigat- Rastigneşte-L- şi spuneţi-le că într-o zi ma vor auzi spunând: Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu...

Căutaţi-l pe cel ce mi-a dat să beau oţet cu fiere şi spuneţi-i că Eu le dau Apa vieţii şi oricine va bea din ea va trăi in veci.

Căutaţi-i pe preoţii cei mai de seamă şi spuneţi-le că cei ce vor crede în Cel răstignit la Golgota, şi-l vor urma întocmai, vor deveni - O seminţie aleasă şi o Preoţie Împaratească.

Spuneţi tuturor oamenilor, că Eu vin curând - zice Domnul

Doar promit

  

- Dacă este vineri, Hai la plimbare la braţ cu poezia!

Torc peste timp fuioare de lumină
din gânduri pasagere
şi-mi înfăşor sufletul
în mănunchi de raze
imaculat
ca florile de crin
Privirea ascunsă printre degete
caută îndelung
o zare deschisă inimii
spre liniştea absolută
În fiecare dimineaţă
dau mâna cu speranţa
şi-mi promit
drum liber spre bucurie

Doar promit
în timp ce-mi trag peste ochi
vălul cernut al lacrimilor

elena marin alexe

Stropi de frumuseţe cu Andre Rieu

Sper să vă încânte acordurile minunate dragii mei prieteni!
 O zi plină de splendori, într-o primăvară capricioasă!

Sărbătoare la orizont...

Ca în fiecare an, marea sărbătoare a Invierii Domnului Isus, se propagă vizibil în natura dimprejurul nostru.Cu încântare bucuria din sufletul nostru se descătuşează treptat-treptat, odată cu fiecare mugur de copac şi pune în mişcare toata dorinţa noastră de schimbare. 

Da, ne gîndim intens cum şi ce să mai schimbăm în ambientul nostru şi suntem foarte preocupaţi de aceasta.De dimineaţă până seara nu mai prididim cu munca prin caminele noastre.Trebuie făcută curăţenie generală, văruit, vopsit, schimbari de mobila etc. Pentru tineri de cele mai multe ori si schimbări de look.

 Prea puţini se mai gândesc la curăţirea interioară, la unele îmbunătăţiri ale interiorului inimii, la adoptarea adevărului în tot şi în toate.

Am ales acest mesaj ca un semnal de alarmă atât pentru voi prietenii mei, cât şi pentru mine.  Cred că de mare importanţă este primenirea sufletească pentru fiecare dintre noi. Pe lângă pregătirile tradiţionale, să ne grabim şi să începem curăţirea interioară şi astfel să pregătim o inimă curată în care Domnul Isus să poposească bucuros de Paşti.

Fărâme de dragoste

Să începem săptămâna, la braţ cu DRAGOSTEA!

1 Corinteni

4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodată.

PS. Dragostea nu poate fi împlinită decât în Adevar.

36...primaveri...

Lidiuka!

Azi la ora 14.30, păşeşti într-o nouă primăvară şi gândul meu te cuprinde cu dragoste. Tare mult aş vrea sa fiu acum aproape de tine, să te mângâi pe creştet, aşa cum o făceam când erai copilă. Doar sufletul meu te poate atinge acum şi cu inima mă poti regăsi, acolo lângă tine.

Aprilie...

Azi când zorii te răsfaţă 

Îmbiindu-te la viaţă
Alung lacrima în nori 

Şi-mi agăt dorul pe flori

Cu privirile plecate 

Zările înmiresmate 

Şi tot verdele din iarbă
Despre tine mă întreabă

Printre ramuri păsăretul 

Îţi dedică menuetul 
Hai copilo să-l asculţi
Grijile să le înfrunţi

 
Şi în gând cu bucurie
Să primeşti a mea solie
Toate florile din lume
Poartă astazi al tau nume

elena marin alexe- 2 Apr. 2011

Scumpa mea fiica Dumnezeu să te binecuvânteze! 

La Mulţi Ani !

Moment artistic

Pentru momentul din această zi,vă propun câteva armonii bănăţene cu interpretul de folclor -Vasile Conea.