Ultimul răspuns public unui anonim

Anonim Anonim spunea...

    Stimata doamna,
    Din pacate, acest pastor .......nu are de ales. Nu sunt un aparator al cultului (dimpotriva) Ancheta impotriva lui a pornit in urma acuzatiilor publice aduse de cult. Dvs spuneti ca nu e correct sa judecam ... slujitorii anvonului sunt niste hapsani, niste lacomi, niste oportunisti......

. Prin urmare noi ii judecam pe cei din afara, le spunem ca nu sunt pe o cale buna dar ei, la randul lor, nu au voie sa ne spuna noua sau sa vorbeasca de idolii nostri iar daca o fac, incercam sa musamalizam capriciile acestora, in loc sa NU mai votam astfel de specimene.... Orice pastor, care este aclamat de oameni, risca sa cada in pacatul mandriei si avaritiei. Noi, ca si copii ai lui Dumnezeu, carora ne pasa de sufletele oamenilor, suntem chemati sa stam de partea adevarului, nu de partea predicatorului. Trist ca multi evanghelici cand au de-a ales intre adevar si pastor, aleg sa stea de partea pastorului, avand gresita conceptie ca in felul acesta sunt de partea lui Dumnezeu...si noi nu avem voie sa obiectam....Daca nu avem voie sa judecam chiar deloc atunci nu vad cum am putea sanctiona un individ care nu practica chiar nimic din ce predica... Ianovici nu e singurul exemplu. Sunt destui...
   ...Noi avem dreptul doar de-a adduce necrstini la biserica, de-a sta ore in sir cu ei la telefon, de-a incerca sa fim sare si lumina, de-a renunta adesea la dreptul nostru sa nu fim o pricina de poticnire. Avem dreptul de-a face toate acestea si predicatorul chiar ne indeamna Daca nu se pocaiesc insa ci se poticnesc din cauza conduitei... a pastorului, acesta nu este sanctionat. Deci daca se pocaiesc este platit cu varf si indesat ca "vai ce lucreaza Domnul prin el" dar daca atatia si atatia se poticnesc in el, nu avem dreptul sa-l sanctionam in niciun fel.

    12 noiembrie 2016, 20:24 Ștergere

 

 Domnule anonim, văd că nu vi s-a potolit înverşunarea ci ea continuă şi v-a furat pacea...Nu pot şi nu vreau să redau întreg comentariul dv. stră, deoarece blogul meu nu este groapă de gunoi. De fapt nu înţeleg ce vreţi de la mine? Mi-aţi trimis iar un lung comentariu cu gândul, cred eu, să mă convingi de vinovăţia pastorului Ianovici. Ei bine, aflaţi că argumentele dv-stră  nu m-au convins decât de un singur lucru: sunteţi plin de ranchiună, invidie, vă bucuraţi de răul altuia, sunteţi bârfitor, plin de ură ...Ce mi-aţi scris m-a convins de toate acestea.
Nu eu spun că nu-i bine să judecăm, ci Biblia în ev Matei cap.7 :1-5 “
Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui ...
Dv.spuneţi că noi îi judecăm pe cei dinafară? Doamne apără! Avem noi acest drept? Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii şi vrea ca toţi să vină la mântuire. 2 Petru 3:9 Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.Doar cei ce nu vor asculta vor fi judecaţi la marea judecată de însuşi Domnul Isus.
Dv. spuneţi că suntem chemaţi să stăm de partea adevărului. Pe pământ adevărul este relativ. Isus a spus:Eu sunt Calea, Adevărul Şi viaţa!
 Dv.spuneţi de a sancţiona...Eu cred că noi copiii lui Dumnezeu trebuie să iubim şi să iertăm pe cei care ne greşesc. Pe cei care greşesc în faţa Domnului, în lucrarea în care au fost investiţi are cine-i judeca, nu noi. Şi apoi sunteţi sigur că tot ce se spune despre pastorul Ianovici este  şi adevărat? Eu nu sunt aşa sigură. Şi chiar de ar fi unele adevăruri aleg să îl susţin cu post şi rugăciune căci acest pastor va merge la Domnul cu braţele pline de snopi. Omul acesta , Ianovici a lucrat pentru Dumnezeu, deci dacă are cineva drept la judecată asupra lui, nu noi suntem aceia. Nu -mi sunt pe plac mizeriile de pe net. Prefer să iau aminte la cuvântul adevărului din Scriptură.Părerea mea este că nu prea citiţi, nu studiaţi Biblia, căci nu se vede că aţi cunoaşte cuvântul şi voia lui Dumnezeu. Şi mai este ceva. Cred că nu vă daţi seama ce faceţi, Oare aţi ieşi vreodată în Piaţa Universităţii ex. şi aţi striga cu glas tare tot ce mi-aţi scris mie în mesaje? Nu ştiu , dar nu cred că aţi avea curajul deoarece nu aţi avut demnitatea să vă asumaţi numele. Internetul stimate domn este o piaţă mare şi orice om inteligent trebuie să ştie că tot ce scrie aici în câteva secunde devine public, iar asta trebuie asumat. 
Oamenii îl caută pe Dumnezeu printre noi, cei care îl proclamăm şi orice lucru urât, orice, bârfă îi determină să se îndepărteze de  mântuire, pentru-că unora le lipseşte cu desăvârşire înţelepciunea. Conducerea cultului a greşit făcând public acel comunicat care a fost plimbat pe multe site-uri spre căderea multora şi nu spre ridicarea şi mântuirea celor din lume. Noi am fost trimişi în lume să propovăduim Scriptura nicidecum defectele fraţilor noştri, chiar dacă acestea ar fi şi noi am şti cu siguranţă acest lucru. Am acest curaj să afirm asta, aşa cum am mai spus-o. Nu am judecat şi nu voi judeca pe nimeni. Nu este datoria mea. Dar ce vă  pasă dv-stră, că eu mă rog şi îl susţin pe pastorul Ianovici? Aveţi cumva ochiul rău? Domnul Isus spune în ev. Matei 5 29. Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena.Dacă vreţi să fiţi cel ce aruncă piatra, sunteţi liber s-o faceţi, dar nu pe blogul meu, nu în casa mea virtuală.Asumaţi-vă veninul şi răutatea pe propriul blog, apoi varsaţi-vă acolo toate frustrările nemulţumirile, dar  NU UITAŢI SĂ VĂ SEMNAŢI!

 Cât despre vinovăţia sau nevinovăţia pastorului Ianovici sau a conducerii cultului, sau a oricărei persoane,  este atributul lui Dumnezeu. Nu am dreptul şi nici nu-mi face plăcere să-mi dau cu părerea, să împrăştii mizerii în virtual. Noi suntem chemaţi la Dragoste. Ştiţi că Dumnezeu este Dragoste.Eu am ales să-mi iubesc fraţii, surorile chiar şi pe cei ce mă urăsc. Aşa am priceput eu, încă de pe când eram o copilă de cinci ani şi nu mă vor schimba argumentele altora. Dacă voi mai dori să schimb ceva la mine,  las cuvântul viu al Scripturi şi puterea Duhului Sfânt s-o facă.
Vă rog să nu-mi mai trimiteţi nici un comentariu căci nu  voi mai răspunde. Mai bine daţi-mi voie să vă dau un sfat prietenesc: Rugaţi-vă mai mult, studiaţi Sfânta Scriptură, postiţi şi rugaţi-L pe Domnul să vă ierte. Dacă aveţi curajul răspunderii...puteţi să ajungeti şi la pastorul Ianovici să vă  cereţi iertare. Asta ar place mult Domnului nostru. 

PS. V-aş întreba ceva retoric:Cu ce vă deosebiţi dv. de o persoană care nu cunoaşte pe Dumnezeu şi care n-a gustat din dragostea Lui? Răspunde-ţi-vă în adâncul sufletului...

Din nefericire pentru acest anonim, văd că nu se mai poate opri.Mesajele lui continuă: "Dumneata ai mintea blocata in mod clar. NU vrei sa te documentezi"... aşa-mi scrie în ultimul mesaj!

Da, d-le anonim, adică d-le Nimeni care eşti, da, am mintea blocată, nu vreau să primesc bârfe, aşa că nu-mi mai trimite mesaje. Eşti demn de milă...  Vezi-ţi de treabă domnule! Vezi-ţi de propria viaţă, de propriul suflet.

elena marin alexe

Răspuns public unui anonim

Anonim spunea...

Daca tot va erijati in aparator al lui Florin Ianovici trebuie sa luati in calcul si acuzatiile pe drept care i se aduc.

12 noiembrie 2016, 08:26

elena marin-alexe spunea...

Eu nu m-am erijat în apărătorul pastorului Ianovici, am fost greşit înţeleasă, d-le anonim sau anonimă...
Eu îmi slujesc Stăpânul, pe Cel Prea Înalt şi dragostea faţă de El nu-mi permite să denigrez, să rănesc, să dispreţuiesc ci din contră mă îndeamnă la iubire, iertare, facere de bine, răbdare, şi mă străduiesc să fac voia Lui. Cuvântul sfânt spune că în vremurile din urmă, dragostea celor mai mulţi se va răci.Ei bine, eu nu doresc să fac parte dintre cei mai mulţi. Când aţi citit ultima oară, pe genunchi, cu sufletul deschis în Luca 6:22 ? sau 1 Corinteni 13:4-8? Eu am făcut asta.Vă sfătuiesc să cititi, să postiti, pentru a înţelege ce înseamnă Dragostea lui Dumnezeu. Ce aţi scris dv aici am dreptul să consider bârfă ordinară şi parcă nu aş crede că sunteţi un creştin, nu, căci un slujitor al lui Hristos nu ar împrăştia asemenea mizerii. Niciodată! Absolut niciodată. De ce v-aţi străduit să-mi daţi atâtea amănunte şi să-l denigraţi pe pastorul Ianovici în faţa mea, dacă nu sunteţi ros de invidie şi răutate? De ce nu aţi ales să vă rugaţi pentru el, dacă credeţi despre el tot ce mi-aţi scris? Nu asta e de datoria unui creştin autentic? Măcar de dragul lui Isus şi a lucrării Sale nu ar fi trebuit să vă scuipaţi veninul... Domnul Isus a restrâns cele 10 porunci în una singură: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. E cea mai grea poruncă pentru mulţi care se cred creştini. Dar ...fără împlinirea ei nu vor putea vedea faţa lui Dumnezeu şi mântuirea. Vreţi să vă spun ceva? Mi-e silă, dar mi-este şi milă de d-stră.Vă las la mila Domnului nostru şi mă rog să vă ierte pe dv-stră şi pe toţi ceilalţi...

12 noiembrie 2016, 13:00

Nu am vrut să dau public tot comentariul pe care l-am primit. Dacă ar fi fost semnat aş fi făcut-o. Cine are drept de a judeca lucrarea făcută de altul? Biblia spune: Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.
14. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata.
15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. .
Ce nu prea înţeleg eu, este că deşi pastorul aşteaptă răspunsul Domnului în tăcere, sunt încă destui neliniştiţi în răutatea lor, care se zbuciumă şi continuă să arunce mizerii în virtual.Vai de voi inconştienţilor care sunteţi orbi şi surzi, căci nu vă daţi seama că puneţi lucrarea lui Dumnezeu într-o lumină proastă.Veţi fi judecaţi la sfârşit că mulţi oameni s-au poticnit în voi şi nu s-au întors la Dumnezeu. Chiar nu vă daţi seama? Doamne, câtă inconştienţă şi răutate!
Bine a scris Isaia în cap. 48 cu vers.22 Cei rai n-au pace, ...

elena marin alexe

Introduceți un comentariu

America, America

Da se poate spune, pe bună dreptate: America, ţara tuturor posibilităţilor
Asta s-a văzut şi mai bine,  acum când Donald Trump a fost ales de poporul american preşedinte pentru următorii ani. Nu pot spune că nu m-a mirat atitudinea evanghelicilor care l-au votat în masă. M-am întrebat cum au ales să facă asta? Trump a oripilat, a hărţuit şi a ofensat foarte grav femeile, spunând că el are tot dreptul să violeze deoarece este un vip şi om de afaceri, bogat... Apoi ameninţarea cu război nuclear, ura făţişă faţă de imigranţi, vulgaritatea şi duritatea discursurilor lui dar şi simpatia făţăşă arătată lui Putin. Deşi în discursurile lui a folosit un limbaj care nu putea fi redat, de cele mai multe ori, deşi a dus o viaţă dezordonată, imorală, a spart toate previziunile din presa americană şi mondială. A fost votat, a ieşit preşedintele celei mai  puternice şi influente naţiuni din lume. Putin s-a grăbit să-l felicite...
M-a surprins foarte plăcut discursul preşedintelui Hollande:
François Hollande l-a felicitat miercuri pe Donald Trump pentru victoria sa, "aşa cum e normal între doi şefi de state democratice", subliniind însă că alegerea republicanului la conducerea Statelor Unite "deschide o perioadă de incertitudine", relatează AFP.
Care vor fi urmările  alegerii americanilor rămâne de văzut. Cred că mult invidiatul şi lăudatul creştinism din USA, a cam luat-o la vale. E în cădere liberă. Americanii îşi merită preşedintele!
Dacă România va fi sau nu afectată de acest rezultat surprinzător, vom vedea. Să nu uităm că suntem la graniţă cu Ukraina. Un singur lucru mă face să nu am nici o temere: Dumnezeu este în control şi cu siguranţă asta a fost voia Lui,  pentru-că Biblia are dreptate. Lumea aceasta se apropie de un final dezastruos. E vremea potrivită să veghem, căci sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape.
Totul se întâmplă la vremea potrivită. Facă-se voia Domnului!

Oare să fie pură coincidenţă pentru America: 11-09 şi 9 -11 ?

PS.  Am să adaug mai jos părerea unui pastor pe care am găsit-o după ce am publicat postarea mea şi care m-a uluit pur şi simplu:
 Daniel Brânzei – Nu este treaba mea să-l susțin pe Donald Trump. Treaba mea este să fac tot ce pot ca să o împiedic pe doamna Clinton, împreună cu tot ceea ce reprezintă ea, pentru avansarea planului lui Antichrist pe planetă.(sic)
Doamne, Doamne ce aberaţie! Ştiu, Doamna Clinton nu este un înger, departe de mine acest gând,dar Trump  ce fel de om este? Cum poţi afirma că rugăciunile au decis votul în favoarea lui Trump?
Păi, oare poate cineva să oprească planul făcut de Dumnezeu? Adică ...Antihristul , venirea lui poate fi stopată de vreun om, vreo biserică, vreo naţiune? Pot oamenii să influenţeze voia lui Dumnezeu şi hotărârile Sale, ceva ce este proorocit de atâta vreme? Nici nu mai am cuvinte.

elena marin alexe

Mă plouă cu gânduri

Mă plouă cu gânduri, mă duce
spre patria mea, spre liman,
îmi plec rugăciunea sub cruce,
acolo găsi-voi alean.
.
E toamnă, afară şi-n mine,
se scutură frunzele, cad,
azi picură stropii de lacrimi,
îmi umplu al inimii vad.

Cămara mi-e plină de toate,
dar inima mea s-a golit,
în ea a rămas dor de ceruri,
de Domnul meu, Bun şi iubit.

E toamnă, şi cerul, jeleşte,
creştinii sunt tot mai puţini,
e greu, drumu-i strâmt pe la cruce,
iar calea-i bătută cu spini.

Răbdarea-i pe ducă, se pierde,
nădejdea-i căzută şi zace,
iar dragostea-i stinsă, pe-alocuri,
grijile vin, nu-mi dau pace.

Mă plouă cu gânduri, mă doare,
ulei toarnă-n candela mea,
coboară Isuse la mine,
doar Tu toamna-mi vei lumina.

E toamnă, pe-altarul din mine,
cad stropi reci şi brumă mereu,
azi vreau să aprind foc, să ardă
doar dragostea lui Dumnezeu.

elena marin alexe

Florin Ianovici, slujitorul Domnului

    

  Ultimile evenimente care i se întâmplă fr. Florin Ianovici m-au descumpănit, trebuie să recunosc. Am scris o postare şi mi-am etalat dezamăgirea, amărăciunea, faptul că pentru mine ca şi pentru  alţii multe întrebări s-au dezlănţuit... În postarea mea- Cine va ridica pâră... am răspuns durităţii cu duritate, ochi pentru ochi...
Zile în şir m-am rugat, am plâns în faţa lui Dumnezeu şi l-am întrebat : de ce, Doamne îngădui aceste lucruri în viaţa slujitorului Tău? Mi-am pus întrebări şi m-am îngrijorat, văzând atitudinea conducerii cultului şi considerând-o prea firească şi de neînţeles. Am stat în post şi rugăciune şi El mi-a dat răspuns.
În urma acestui răspuns, declar că deşi mă simt rănită de răutatea şi nedreptatea care s-a abătut asupra pastorului Ianovici, începând din acest moment mă voi ruga pentru toţi cei care l-au denigrat, l-au nedreptăţit pe F.I. ca Dumnezeu în marea Sa milă să-i ierte pe toţi şi să dea putere de smerenie şi învingere pastorului , spre slava Domnului Isus, Hristos, de dragul Lui şi pentru-că  este nevoie de lucrători cu har, căci mare este secerişul. La fel mă voi ruga pentru cei care mi-au trimis mesaje ofensatoare, deşi afirmă că sunt credincioşi.  Aşa au ales unii: să defăimeze, să dispreţuiască pe alţii şi să se ridice ei în ochii altora şi în proprii lor ochi.Oare trebuie să ne rugăm şi să iubim chiar pe vrăjmaşii noştri? Eu cred că da, deci rămân în aşteptare, rugându-mă, să lucreze Domnul Domnilor aşa cum voieşte El.
Ascultaţi şi voi, răspunsul este clar aici, într-o predică de la om la om, simplu şi concis, pe înţelesul fiecărui om : https://www.youtube.com/watch?v=UZKzLFKbH-M 

    Am înţeles de ce pastorul stă în tăcere şi nu dă dezminţire sau explicaţii. Acest om, care iubeşte sufletele pierdute, slujitor al Dumnezeului Celui viu,  stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi niciun om, nimeni nu are drept de judecată asupra lui, doar Dumnezeu. Acest om s-a aşezat în smerenie sub scutul dragostei Domnului nostru, sub apărarea şi dreptatea Lui. Atât.
Rămân alături de el cu post şi rugăciune şi cu siguranţa că totul este sub controlul Tatălui nostru. Haideţi să ne alăturăm rugile noastre, rugilor fratelui nostru şi să aşteptăm răspunsul lui Dumnezeu.. AMIN.
Doamne binecuvântează-ţi unsul  cu putere, cu răbdare, cu toate binecuvântările Tale şi binecuvântează biserica Betel.AMIN.

elena marin alexe

Florin Ianovici. O usa de nadejde!

La Tine

( pastorului F.Ianovici)

La Tine aflu îndurare,
Te chem cu glasul trist şi stins,
Eşti bunătate, mângâiere,
Doamne, eşti cerul necuprins.

Când sufletu-mi se frânge-n rugă,
Tu vii şi spui ce mi-ai promis,
Că voi trăi o veşnicie
În casa Ta, în Paradis.

Atunci când urlă nedreptatea,
Sub mâna ei când sunt strivit,
Tu vii si-mi aminteşti pe dată,
Cum la Calvar ai suferit.

Îmi spui de dragoste şi milă,
De harul Tău nemăsurat,
Mă-nviorezi, îmi dai putere,
La piept mă strângi, mă simt salvat.

Cu mâna Ta îmi ştergi obrazul,
Şi mă susţii ca să nu cad,
Mă ocroteşti, de valul care
Se zbuciumă-n al urii vad.

Îmi pui picioarele pe stâncă,
Îmi aminteşti că sunt iubit,
De-aşa o mare bogăţie,
De har, rămân mereu uimit.

Începe inima să-mi cânte,
Speranţele încet revin,
La glasu-Ţi minunat şi dulce,
Eu mă proştern şi mă închin.

elena marin alexe

Cine va ridica pâră impotriva alesilor lui Dumnezeu?

    Cineva afirma că în aproximativ zece ani vine Domnul să ne ducă acasă, acolo unde ne-a pregătit un loc să fim  pe vecie alături de El, în ţara promisă. Personal nu ştiu dacă El va veni în următorii zece ani, sau va mai întârzia. Cu certitudine, însă, ştiu că timpul venirii Lui se  apropie vertiginos şi realizez acest lucru stând la taifas cu Biblia. Hai să citim împreună:
Matei 24
6. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii.
11. Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.
12. Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.
13. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.
 
    Am deplină încredere în cuvântul sfânt şi-n autoritatea lui, aşa că tot ce se întâmplă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, acum, mă pune serios pe gânduri. Prea multă ură se macină la moara aşa zisă creştină, a unora. Prea multe interese personale uzează structura unora care se cred creştini, născuţi din nou, sau botezaţi cu Duhul Sfânt şi care sub platoşa unei autorităţi pământeşti cu aer duhovnicesc, zic ei, pun obstacole în calea unor lucrători, hăruiţi, dedicaţi trup şi suflet evanghelizării oamenilor şi aducerea acestora la mântuire.
Mereu m-am întrebat de ce li se întâmplă asta doar evangheliştilor, pastorilor cu har şi nu celorlalţi? Cum adică, doar cei mai buni în cuvânt sunt şi cei mai păcătoşi? Ceilalţi, obscurii şi frustraţii nu sunt atinşi de păcate, ori cumva s-au vaccinat şi au imunitate, merg doar drept, ori nu sunt un impediment în calea celor ce vor să se afirme? Încă îmi pun întrebări retorice, de ce pastori ca: Luigi Miţoi, Daniel Cocar, Vladimir Pustan, Petru Huţuţui, Florin Ianovici, Iosif Ţon,  Petru Dugulescu, care din diverse motive au fost desconsideraţi, unii ca ieşiţi din tiparele sau doctrina cultului respectiv, alţii păcătoşi şi expulzaţi de ierarhia cultelor, în urma unor denunţuri făcute de persoane mârşave, mincinoase şi nedemne de luat în seamă?  Foarte puţini au pus preţ pe dăruirea cu care toţi aceştia au lucrat pentru Dumnezeu. Ani la rând aceste întrebări care mi-au arat printre gânduri... şi mi-au produs amărăciune. Mulţumesc lui Dumnezeu că în sfârşit Biblia mi-a făcut lumină şi am înţeles, deşi mai târziu, că aceste atacuri la persoanele pastorilor cu har sunt de origine drăcească şi vai de cei prin care satana îşi face planul necurat.
Efeseni 6

12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
Domnul Ardelean, un nume aproape obscur până la numirea în funcţiei sale  actuale, cel puţin prin părţile moldovei, crede că este unealta lui Dumnezeu , dar tare mă tem că nu realizează ce mare deserviciu face lucrării Duhului Sfânt, care se manifestă atunci când un om se converteşte în urma auzirii cuvântului, prin servii dotaţi cu talent. Încep să cred că acest domn, Ardelean dacă nu are are un ghimpe în inimă contra moldovenilor, atunci  ce ar putea fi, decât invidie, sau interese?
    -Domnule Ardelean, te-aş întreba sincer pe cine deranjează Ianovici? Să fie vorba de invidie? Sau de interese obscure? Mare păcat aveţi încercând să doborâţi un slujitor dotat cu har. Hai să fim sinceri, s-o spunem deschis, domnilor de la conducere, că nu toţi suntem dotaţi cu toate calităţile... după care tânjim, unii până acolo încât ar face orice ca să iasă în frunte. Ce păcat. Bine a scris C.Ioanid:
Ştergarul

E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?

Sunt rani neingrijite, sunt flacari ce se sting,
Batiste-n care lacrimi in taina se preling!
Sunt vaduve bolnave, batrani fara putere.
Sunt oameni singuratici, dornici de-o mangaiere,
Sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
Sunt suferinzi ce-astepta al Cerului semnal.
Se cere osteneala si jertfa uneori
Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori!
Nu manui cuvantul cand harul nu ti-e dat,
Cat matura si acul si rufa de spalat!
Cat lingura in cratiti si roata la fantana,
Ciocanu-n tabla casei si-un gard la vreo batrana,
Sa stai de veghe noaptea, la cate-un capatai,
Sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai,
Sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul,
Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?
Am recitit poezia asta , de o mare valoare spirituală şi cred că ar fi un bun îndreptar pentru toţi frustraţii, din toate cultele, diverşi pastori care îşi doresc să fie altceva decât pot, care nu au har şi dăruire pentru pastorat, care nu au milă de sufletele aflate în impas spiritual, care nu se obosesc să viziteze membri bisericilor, să-i încurajeze, care nu pun suflet în lucrare şi care totuşi luptă cu înverşunare, şi inconştienţă împotriva lui Dumnezeu, făcând astfel voia lui satan şi punând obstacole în faţa planului de mântuire al lui Dumnezeu.Chiar aşa, domnilor de la conducerea cultelor, ce vă mână în această luptă, invida, dorinţa de putere, sau orice altceva dintre faptele firii pământeşti?Chiar nu vă daţi seama că oamenii care s-au întors la Domnul prin lucrarea făcută de Duhul Sfânt prin pastorii maziliţi de voi, vor fi dezamăgiţi, vor crede că totul este o minciună şi dezgustaţi de pocăiţi, se vor reîntoarce de unde au fost scoşi? Chiar nu v-aţi pus asemenea problemă, sau puţin vă pasă? Ei bine, eu cred că nu vă pasă deloc şi nici nu vă este ruşine de mizeria care împroaşcă din nou lucrarea lui Dumnezeu, pe cărările internetului. Cei ce vor citi, vor spune: vai de ei, ce pocăiţi sunt ăştia, imorali, neserioşi, bârfitori ...şi vocile celor nenăscuţi din nou, vor împrăştia veninul vostru, fără să realizeze că fac planul diavolului. Sunteţi direct responsabili domnilor.
V-aş întreba ceva: De ce a trebuit să se tergiverseze cazul Ianovici atâta timp, căci se vede clar că aţi măcinat mult gândindu-vă cum să faceţi să-l daţi deoparte, aşa că motivele au venit. Probabil că nu aţi avut tihnă până nu l-aţi mazilit şi pe el şi pe Huţuţui.

   Cât despre ei, Iubiţii Domnului, Florin Ianovici, Petru Huţuţui şi alţii peste care s-a revărsat furia satanei, nu-mi mai fac griji, doar mă voi ruga pentru ei mai mult, să rămână biruitori. Ştiu că nimeni nu-i poate despărţi de dragostea Domnului Isus Hristos, aşa  mă asigură cuvântul Bibliei:

Romani 8
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti!
34. Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!
35. Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat."
37. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.

   Personal sunt lângă voi cu tot sufletul, Iubiţii Domnului, aşa că îmi asum cu responsabilitate tot ce am scris.
Sunt o femeie care am trecut prin viaţă de peste şaizeci de ani, am auzit multe, am văzut multe, am trecut prin destule valuri, dar nu m-au înghiţit, căci Tatăl meu şi Tatăl vostru, Domnul Domnilor, Împăratul împăraţilor, mi-a fost Sfetnic Bun, Mângâietor, Cetăţuie, Medic Bun, Apărător.Cu siguranţă El nu vă va lăsa nici pe voi. Vă mulţumesc din suflet pentru râvna voastră, dăruirea voastră, pentru fiecare lacrimă cu care aţi sădit şi udat în grădina lui Dumnezeu, suflete. Mare va fi răsplata voastră în ceruri! Să nu cădeţi de oboseală.Glorie Dumnezeului Celui viu!

 Efeseni 6

10. Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.

11. Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
13. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.

PS.

Ce dreptate avea George Vraca să afirme: Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă pietre.

elena marin alexe

N-AI ASEMĂNARE

În lume n-ai asemănare,
Iubirea Ta n-are hotar,
Tu nu eşti zeul oarecare,
De care mulţi nu au habar.

Pământul l-ai creat din haos
Şi apele, tot universul,
Tu porţi în mâini cheile lumii,
ConducI destinul ei şi mersul.

La glasul tău se pleacă munţii,
Respiră marea furtunoasă,
Steluţe mici răsar din beznă,
Împodobind bolta frumoasă.

Cu un cuvânt de-al Tău mă vindec
De întristare şi durere,
Mă ţii de mână pe cărare,
Şi zi de zi îmi dai putere.

Tu împleteşti ani mulţi la număr,
Din clipele ce-ţi sunt supuse,
Spre cei ce stau în ascultare
Reverşi din bucurii nespuse
.
Sub ochiul Tău măreţul soare
La drum porneşte dimineaţa,
Împrăştiind cu uşurinţă
Norii pufoşi, vântul şi ceaţa.

Tu porunceşti, norii se adună
Atunci când ploaia stă să cadă,
Îţi aud glasul în furtună,
Te simt în gheţă şi-n zăpadă.

L-a Ta privire frunza cade,
Curând copacul se goleşte,
Dar tot la o privire iarăşi,
În primăvară înverzeşte.

Chiar firicelului de iarbă
Ajuţi când stă ca să răsară,
Pe miile de flori, culoarea
O cerni în fiecare vară.

Ai pus zăgaz zilei şi nopţii,
Oceanelor ai pus hotare,
Tot universul Ţi se-nchină,
Supus, umil, în ascultare.

În lume n-ai asemănare,
Eşti Creator Atotputernic,
De dragul Tău voi scrie versuri,
Tu trăieşti veşnic, eu vremelnic.

elena marin alexe

64 sau Cum trec anii

      Peste câteva ore voi păşi într-un nou an de viaţă. Toate mulţumirile aş vrea să le depun la crucea Domnului meu, care mi-a fost alături până acum şi care va fi lângă mine până voi fi plecată de pe pământul acesta şi voi ajunge acasă!

elena marin alexe

Mi-e o silă de mă doare

Făcătură la tot pasul,
Prea multă disimulare,
De-atâta făţărnicie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când văd linguşeli pe faţă
Mă întreb ce-i asta oare?
N-am cuvinte, sunt blocată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Uneori din complezenţă
Zâmbesc unii, ce oroare,
Ii privesc, şi sunt mirată,
Mi-e o silă, de mă doare!

Cum pot oare să mimeze
Mă întreb cu-nfiorare?
N-au ruşine, însă mie
Mi-e o silă, de mă doare!

Când e falsă-mbrăţişarea,
Devine dezgustătoare,
Fiindcă nu pot să mă apăr,
Mi-e o silă, de mă doare!

Văd mereu ipocrizia,
Înmulţindu-se sub soare,
Cred că lumea o ia razna,
Mi-e o silă, de mă doare!

Teatru ieftin, măşti căzute,
La inimă dau eroare.
Mă cutremură minciuna,
Mi-e o silă, de mă doare!

elena marin alexe

Dragoste fără bariere

Săptămâna trecută am întâlnit în Spitalul de Urgenţă Sf. Pantelimon din Focşani, o frumoasă poveste de dragoste.Când spun dragoste, aş vrea să mă înclin în faţa acestui sentiment divin, pe care doar cei atinşi de inima lui Dumnezeu îl pot avea, la superlativ, în forma lui autentică, nu fake...
Nu am ştiut că există acest diagnostic-  Ciroză cardiacă, până nu am întâlnit-o pe Silvia Dumia, o tânără de treizeci şi cinci de ani, căsătorită, mamă a unei fetiţe de unsprezece ani. Când a intrat în salonul unde eram şi eu internată, m-a răscolit privirea ei de o tristeţe fără margini. Am aflat mai târziu că suferă de o boală gravă- Stenoză pulmonară congenitală şi că la nouă ani a fost operată la valva pulmonară. Între timp s-a căsătorit şi are o fetiţă frumoasă şi isteaţă. De vreo opt ani în urmă se internează  la cardiologie de două ori pe an. Boala a ruinat-o treptat şi sigur. Acum valvele care pleacă la plămâni sunt defecte şi aproape nefuncţionabile. Este dependentă de oxigen. Toată burta şi un picior sunt umflate, tumefiate şi organele urogenitale abia îşi mai fac funcţia...
Singura şansă de viaţă ar fi un transplant de inimă la Tg. Mureş, doar că familia Dumia nu are posibilităţi...Speranţa lor este în Dumnezeu.
Dar eu nu despre asta voiam să vă povestesc. Am lăsat la urmă, cel mai important personaj al familiei, soţul Silviei, Marian Dumia. Am întâlnit câteva cupluri în viaţă, unele chiar îmi sunt prieteni pe net, care au înţeles ce este de fapt dragostea.Dar legătura sufletească dintre Silvia şi Marian m-a făcut să înţeleg, că de fapt aşa ar trebui să arate acest sentiment minunat, acest dar dat oamenilor,  pe care oamenii l-au pervertit, l-au proscris, l-au băgat în ceaţă, că abia dacă mai pâlpâie pe ici pe colo, în căteva inimi curate.
Cum vă spuneam, toată atitudinea lui Marian faţă de Silvia lui, dragă, a uimit personalul secţiei de cardiologie, dar şi pacienţii, colegi oarecum de suferinţă. La cei saizeci şi ceva de ani ai mei nu am mai întâlnit un soţ atât de devotat, iubitor, răbdător, atent la orice dorinţă a soţiei lui, zi şi noapte. Am văzut cum o îndemna să mănânce, cum o mângâia şi o pupa, i-am surprins privirea plină de milă şi dragoste şi bogăţia de gesturi încărcate de tandreţe. Cadrele medicale mi-au spus că aşa se comportă de două săptămâni, de când s-au internat, el fiind însoţitorul ei, dar fără a primi ceva de la stat. A ales să o iubească pe Silvia, la fel de mult, deşi nu mai arată aşa bine datorită ravagiilor pe care boala i le-a lăsat ca o pecingine.
Asta numesc eu "dragoste fără bariere"
Ferice de tine, Silvia, că ai un aşa soţ! Ferice de tine, Marian că eşti un bărbat cu asemenea inimă.  Mă înclin.
Dacă cineva dintre cei care citiţi doriţi să ajutaţi o mămică să se întoarcă acasă lângă micuţa Vanesa, vă rog să depuneţi un strop din ce aveţi în contul lor.

Dumia Flaviancont CRT Euro
RO84BUCU2261033934587EUR
Sau în RON
RO91BUCU2261033934586RON

alături de Silvia

elena marin alexe

Bieţi călători

Nu mai este senin
la răspântii de viaţă
plouă cu amarăciune
A început să înflorească
prea devreme dezamăgirea
Tâlharii se leagă precum lianele de suflet
înăbuşindu-l acoperind
micuţa timidă rază de soare tocmai
când asfiinţitul taie în carne vie
cu tristeţe ancestrală
iar speranţa
se îndepărtează în goană
lăsând uşile deschise
hoţilor de bucurii
Mila strigă pe uliţă
dar puhoaiele îi astupă repede glasul
iar cerul nu conteneşte să plângă
de mila noastră bieţi călători
cu ghetele uzate
rătăcite pe cărări sumbre
agăţaţi de provizorat
ca de ceva ce nu s-ar mai termina
deşi pe firmament Creatorul a început să scrie
cu majusculă
The end

elena marin alexe

O nuntă binecuvântată

Duminică 22 mai am petrecut momente de neuitat, la nunta Lidiei şi a lui Iulian Hârtie. Vremea a fost frumoasă, ca şi mirii, Dumnezeu a fost prezent, aşa că pot spune: a fost o nuntă reuşită.

Ei au fost mirii: Lidia şi Iulian Hârtie!

Locaţia salonului romantică...

Oficializarea cununiei religioase cu binecuvântarea mirilor.

Moment de suflet cu Lidia, frumoasa mireasă!

Fără cuvinte...

La masă alături de Pastorul meu, Eugen Dan şi soţia, Mariana

Cu Didina şi Cornel Androne.

 

Azi când ne-am adunat cu toţii

La celebrarea nunţii voastre

Urarea mea este aceasta:

Fiţi fericiţi, trăind în pace!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragii mei, dragi!

Dor de părinţi

      Zilele astea, m-am reîntors în timp printre amintiri.
Înaintea sărbătorii de Înviere, mămica mă invita să fac alături de ea un cozonăcel micuţ.Eram foarte bucuroasă. Ajutam la ultimile retuşuri în curăţenia casei, cum ar fi: spălarea tacâmurilor şi a paharelor şi aşezarea lor în dulapul de bucătărie, după ce în prealabil schimbam coala albă, aşa să se vadă curăţenia. Totul trebuia să strălucească. Apoi îmchestream ouăle, după ce le vopsea, cu o peniţă fină muiată în apă tare. Desenam flori, frunze şi bine-nţeles scriam Hristos a înviat!.
Spre seară înainte de înviere, mămica pregătea apa de baie. Aveam o cadă din tablă zincată şi făceam baie pe rând. Dimineaţa învierii Domnului mă copleşeau emoţiile, căci ştiam că voi fi înnoită, adică rochiţă nouă şi pantofiori noi. Mămica era croitoreasă şi nu uita să -mi facă rochiţă nouă, dar niciodată nu o vedeam până în ziua de Paşte. O croia şi o făcea după o altă rochiţă. Doar pantofiorii îi cumpăram împreună căci trebuia să-i probez. Nu-i încălţam până în duminica Paştelui. Apoi gătiţi plecam spre biserică. Eram emoţionată, căci aveam de spus o poezie lungă.
Scuzaţi-mă, mi-au dat lacrimile. Ce vremuri...

 elena marin alexe

Lacrimile Magdalenei

Ţi-am aşezat pe frunte spinii,
În palme cuie Ţi-am bătut,
Au plâns şi s-au uscat toţi crinii,
Tu m-ai privit şi ai tăcut.

Pe boltă stele ce veghează
În noaptea neagră, s-au ascuns,
Cernite, zorile oftează,
Suliţa-n coaste a pătruns.

De remuşcări sufletul geme
Şi nu se lasă mângâiat,
În inimă-nfloresc dileme,
Sub pleoape lacrimi stau la sfat.

Însingurarea greu apasă,
Speranţa frântă cade-n drum,
Mă prinde dorul de acasă,
Mă scutur de firesc, de scrum.

De când Te-am răstignit Îsuse,
Nisip şi pietre-am adunat,
Noian de rătăciri absurde,
În gânduri m-au abandonat.

Albastrul nu mai e albastru,
Nici crinii nu mai au miros,
Te ung cu mir de alabastru
Şi ochii mei privesc în jos.

Splendoarea jertfei mă-ncovoaie,
Îngenunchez şi mă supun,
Mă spală sângele-Ţi şiroaie,
Durerea mea doar Ţie-ţi spun.

M-asculţi şi mâna Ta se-ntinde
Cu mângâieri şi cu balsam,
O pace tainică se-aşterne,
Sunt fericită că Te am.

Mă ierţi, a câta oară Doamne
Cuvintele pălesc , Tu plângi,
Arunc povara mea de toamne,
Fără cuvinte mă înfrângi.

************************
Plângea Maria Magdalena,
Căci lacrima nu-i mai seca
Dar la picioarele Iubirii,
Inima ei se vindeca.

elena marin alexe

Reparaţie capitală

    

    Oare inima creştinului nu trebuie să intre într-un proces de curăţire, de refacere, acum în preajma marii sărbători a Învierii Domnului?     
Am descoperit virtualul de aproximativ 10 ani. Ascultam muzică, mai citeam pe ici pe colo diverse informaţii apoi mi-am făcut blog. Lumea blogărilor este extrem de variată şi am avut de ales ce accept şi ce nu. Cred că noi suntem la fel de reali  şi în lumea virtuală, cu unele excepţii, căci ne exprimăm chiar fără voia noastră multe din părerile personale. Când am mai aprofundat diverse bloguri, aşa zis creştine, am descoperit că oamenii se comportă cam anapoda. Ştiu ce spun. În ultimii ani, feriţi de lumea reală, camuflaţi sub anonimat sau pseudonim, unii au coborât mult în obscur şi au început o luptă care nu aparţine lui Dumnezeu ci  satanei. Cu voia sau fără voia lor, mânaţi de orgolii neostoite, frustraţii nesătui de laude şi-au dat în petic, cum se zice, şi-au slobozit gura cu ajutorul tastaturii şi au împroşcat cu noroi în jurul lor, făcând imposibilă asocierea statutului de creştin cu asemenea manifestare de răutate, ură, bârfă, neiertare, dispreţ. M-am înfiorat descoperind diverse persoane cu nume oarecum sonor, care şi-au călcat omenia în picioare de dragul satisfacerii unor orgolii infantile.
     E de rău.  Spun asta deoarece internetul are o mare arie de acţiune şi undele malefice ajung la oamenii care întâmplător îşi caută mântuirea, îl caută pe Hristos. Se pune o întrebare: Cum să-L vadă pe Dumnezeu şi Dragostea Lui într-un blog unde printre câteva linkuri spre youtube spre o melodie care laudă divinitatea, se strecoară alte postări care aduc ofensă unor persoane, sau pun în circulaţie bârfe folosindu-se un limbaj nejustificat de vulgar? Când nu de puţine ori se scot pe tapet la vedere clocotul răutăţilor gratuite a unora faţă de alţii? De ce ar vrea cititorul întâmplător al unui asemenea blog să-şi schimbe viaţa, să -L găsească pe  Dumnezeu, când se loveşte de asemenea persoane total nechibzuite, care aruncă în jurul lor foc de iad în loc de Lumină?

Epistola Iacov 3
Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!
Dar, daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca.
Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
Si roada neprihanirii este semanata in pace pentru cei ce fac pace.

     Mi-aş dori, ca toată lumea, dar mai ales cea creştină, din virtual, să intre în reparaţie capitală. Fiecare să privească în curtea inimii lui şi s-o cureţe potrivit principiilor lui Dumnezeu. Cred că săptămâna patimilor lui Hristos, este timpul potrivit pentru  fiecare, să-şi facă o introspecţie, apoi să gândească, să trăiască şi să scrie adoptând o altă, nouă, benefică, viziune.

elena marin alexe

Am cuvinte prea puţine

 În faţa Majestăţii Sale,
Mă plec acum pân la pământ,
Azi, la picioarele-I preasfinte
Depun al biruinţei gând...

Mă dăruiesc în totul Ţie,
Recunoştinţă îţi ofer,
Căci m-ai salvat din negre valuri,
Mi-ai arătat drumul spre cer.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, de-apururi,
În dreptul meu, ai scris iertat,
Când nu aveam nici o speranţă,
Tu sufletul mi-ai mângâiat.

De jos, lovită şi murdară,
Cu răni adânci, cari mă dureau,
Nu îndrăzneam să ridic ochii
Spre cei care mă copleşeau.

Cu lacrimile curse-n taină,
Ştergeam al vieţii legământ,
Descătuşată de Iubire,
De Dumnezeu, de tot ce-i sfânt.

Ca frunza-n vânt, în letargie,
Stam agăţată fără grai,
Căzută la pământ strivită,
Mai aşteptam un strop de rai.

Anostă-mi era existenţa,
Amară apa ce-o sorbeam,
Tristeţea-n jurul meu ţesuse,
O pânză deasă, nu vedeam,

Că ochiul Tău privea spre mine,
Iar mila Ta ţăşnea-n eter,
Habar n-aveam că mâna-Ţi Doamne,
Scria numele meu în cer.

Şi a venit o zi, măreaţă,
Când am gustat iubirea Ta,
Azi roua bucuriei mele,
Stă martoră la Golgota.

Ştiu, am cuvinte prea puţine,
Să-Ţi mulţumesc îndeajuns,
Dar am să-mi plec mereu genunchii,
În cămăruţă, în ascuns.

elena marin alexe

În fiecare seară

În fiecare seară
mă dor dimineţile aşteptate până la ţipătul zorilor
pleoapele se zbat sub tainice mângâieri
ca un cerşetor la capătul podului rămân
aşteptându-Ţi mila Doamne
trecutele cărări mă ispitesc dar
port candela aprinsă şi drumul
se netezeşte sub privirile Tale

În fiecare seară
o mâna nevăzută îmi culcă inima în palma Ta
departe de lumea zbuciumată
visele mă poartă pe pajişti verzi
iar smalţul florilor îmi tiveşte ziua ce adoarme şi ea
în căuşul timpului ocrotit de clepsidră
unde nimic nu se termină
ci aleargă spre un nou început

elena marin alexe

La noi

La noi mai cântă deal şi munte,
Sau triste sălcii plâng, sub maluri,
Dar mâna sfântă, creatoare,
Trimite vântul, cald, prin ramuri.

Chiar galbenul este mai galben,
Câmpul îmbie la poveşti,
Spre ceruri gândurile-mi zboară,
O, Doamne, cât de mare Eşti!

Copţi, mugurii plesnesc în soare,
Suspină florile-alintate,
În taină, verdele pădurii
Îmbie la eternitate.

Fir de beteală toarce luna,
Pe zări albastre adormite,
Aleargă timpul peste pajişti,
Murmură Milcovul, cuminte.

La noi în zori plânge şi iarba,
De mila zilei trecătoare,
În mine sufletul tânjeşte,
După viaţa viitoare.

Privesc natura în splendoarea-i,
Inima mea speranţă cerne,
Urc trepte albe spre Iubire,
Visez la frumuseţi eterne.

elena marin alexe